Cica cel mai masculin atribut ar fi mustata. Zice aici ca smocul ala de par face diferenta intre un oarecare si un erou/geniu. Eu nu sunt chiar convinsa. Poate pentru ca am cunoscut in realitate cativa oameni cu mustata si n-au reusit sa ma impresioneze. In afara unuia care avea o mustata asa de stufoasa, incat avea si matreata in ea. Si ori de cate ori bea bere sau lapte, ii ramanea spuma in mustata. Ca sa-si curete mustata, si-o sugea (cu buza de jos). Stiu, va fac greata de dimineata. Dar eu asta simt fata de mustata.
Sigur, pe ecran se vede altfel: un Clark Gable (alias Rhet Buttler) va fi intotdeauna un cuceritor. Un Freddie Mercury, insa, cred ca ar avea acelasi impact si cu si fara mustata. Ma gandesc la oamenii nostri politici, si nu-mi vine niciunul in minte care sa fi ramas memorabil pe motiv de mustata. Voi ce ziceti?
Depinde si de cultura. Uneori parul facial este o distinctie, alteori nu. In Occident, exista cultura eliminarii parului facial (presupun ca s-a pastrat ca traditie de razboi). In Orientul Mijlociu, nu e un semn distinctiv.
Poate ca Occidentul o fi descoperit ca e mai igienic sa-l elimine 😉
Nu cred ca exista asa multa ratiune in Occident: Fata "rasa" a fost elementara in ierarhia sociala. In armata, doar ofiterii aveau voie la mustata, iar soldatii trebuiau sa fie rasi curat si perfect – dezindividualizare la maxim (cati barbati faceau armata in secolul XX? … TOTI). In cultura intelectuala occidentala, barba era semn de "stanga", si acum e. Dupa mania anti-comunista, barba era vazuta ca o forma de subversiune comunista.
http://scienceblogs.com/pharyngula/2010/08/why_be…
P.S. eu sunt pe pagina cu PZ aici; beards are awesome