U na dintre cele mai înjurate bănci din România (poate cea mai, dacă ne gândim că are cele mai multe procese cu clienții, pe chestiunea comisioanelor abuzive) derulează zilele astea o campanie de spălare a imaginii numită „Dăruiește o bucurie”. Prin trei bloguri respectabile oamenii sunt invitați să scrie ce bucurie ar vrea să facă sau să-și facă cu 1000 de euro. Volksbank vrea să dreagă busuiocul miluind trei oameni cu câte 1000 de euro, după ce alături de alte bănci au înșelat încrederea multor mii de clienți reali (care au semnat contracte de credit cu ei) contribuind astfel la distrugerea brumei de reputație de care se bucura sistemul bancar în România. Conform datelor vehiculate în piață ar fi peste 4000 de procese în prezent pe rolurile instanțelor (Volksbank și BCR fiind cele mai date în judecată), dar numărul fraieriților este mult mai mare.
În principal procesele au fost generate de modificări unilaterale de contracte, ca și în cazul meu, sub pretextul implementării prevederilor Ordonanței 50/2010, aceea care stabilea că băncile trebuie să renunțe la comisioanele abuzive gen „comision de risc”. Volksbank a schimbat denumirea comisionului din „risc” în „administrare” și l-a lăsat bine mersi în contract. Însă punându-ți în față chipurile un act adițional la contract îți trăgea o țeapă mult mai mare decât asta cu comisionul: schimba dobânda fixă în variabilă sau schimba formula de calcul a dobânzii și te trezeai peste câteva luni că rata îți crește ca Făt frumos.
Am scris acum trei ani despre toate etapele prin care am trecut eu, ca mândră posesoare de credit pentru mașină: cum m-am conversat cu banca prin notificări reciproce, în care eu le spuneam că nu doresc modificarea contractului, decât în spiritul Ordonanței 50, cum ei îmi tot propuneau formule de calcul ale dobânzii în care-și prindeau urechile chiar angajații lor, cum atunci când credeam că ne-am lămurit și rămâne cum am semnat contractul în 2008 m-am trezit cu o rată mai mare și dobânda variabilă, deși eu nu fusesem de acord cu asta, cum i-am reclamat la ANPC, degeaba, și cum m-am lăsat păgubașă în final considerând că până s-ar încheia un eventual proces aș termina eu de plătit creditul.
Bref, azi continui să plătesc aproape 6 euro lunar un „comision de administrare”, adică fostul comision de risc, declarat ilegal, ceea ce va face ca în total, la finalul creditului, să dau băncii peste 500 de euro degeaba. Jumătate dintr-un premiu pe care banca îl dă acum ca să-și spele imaginea. Plus faptul că-mi țâțâie fundul trimestrial, când primesc scrisori de informare de la bancă, în care mi se comunică ce tulburări de personalitate mai are indicele Euribor.
Realizez că economic vorbind, ce face banca este profitabil: înșeli câteva mii de clienți, aduni probabil sute de mii de euro numai din comisioanele astea, apoi plătești câteva mii de euro, hai zeci maxim, pe niște campanii de PR și publicitate ca să pozezi în banca aia care răsplătește oamenii cu pasiuni. Ce dacă clienții ăia înșelați și familiile lor nu vor mai face vreodată afaceri cu tine, vor fi suficient de mulți alții de păcălit. Iar atâta vreme cât vei avea bani ca să cumperi complicitatea politicienilor și a instituțiilor statului, treaba va merge ca unsă. Nu e nimic personal, cum zice o replică celebră, e biznis. Dar din punctul meu de vedere, ca una care am mai luat credite și de la alte bănci în viața asta, Volksbank a fost cea mai lipsită de profesionalism nerespectând ceva ce ar fi trebuit să fie sacru în biznisul ăsta: contractul semnat.
Așadar, ca să revin la întrebarea din titlu, o bucurie pe care mi-aș face-o cu mia de euro de la Volksbank – vorbim și noi teoretic, că doar nu costă – ar fi să-mi achit mai repede creditul pe care-l am la ei și să ne vedem fiecare de bucuriile ei.
Odată scăpată de sclavia ratei lunare mă voi urca în mașină sau avion și voi porni să-mi cunosc/vizitez cititorii din lume. E un plan de care unii dintre voi știu, pentru că îl dospesc de ceva vreme. Promit să scriu din călătoriile astea cele mai bune reportaje și portrete de care sunt capabilă (și știți că uneori sunt) pe care le voi încheia cu o expresie ce va deveni celebră: dacă n-ar fi existat Volksbank n-aș fi aflat cât valorează libertatea! De fapt, iată, poate că titlul serialului de călătorie pe care-l plănuiesc ar putea fi chiar ăsta. Și atunci cu adevărat Volksbank ar putea să spună că ajută oamenii să-și cultive pasiunile 😉
De câteva săptămâni văd la tv o reclamă care-mi dă fiori de groază, nu alta: Banca Transilvania zice: „E timpul să te obişnuieşti din nou cu creditul”. Cum n-am luat nici un fel de credit în viaţa mea, nici dacă am căutat vara prin buzunarele hainelor de iarnă, în speranţa de a găsi ceva mărunţiş, nu văd de ce m-aş OBIŞNUI acum cu creditul. Iar nefericiţii care s-au vândut pe x ani cu credite anterioare au şi mai puţine motive să se obişnuiască DIN NOU. E ca şi cum i-ai spune unui drogat că e timpul să înceapă iar să-şi ia dozele. Cam tot atâta bine face şi creditul… Iar reclama aia îmi pare de-a dreptul sinistră. 🙁
si eu am credit la VBR. Ipotecar. Nu sariti, eu am facut o afacere buna, am inlocuit chiria cu rata.
Si apoi a venit acel OG50, lege prin care bancile sunt obligate la transparenta si o mai buna informare a clientului. Si aici, la fel ca Dollo, banca a incercat sa schimbe unilateral contractul. Un lucru de altfel bun pt mine, pt ca m-a trezit, pt ca in momentul ala am citit contractul (eu l-am semnat pe nevazute, aproape 10 pagini de citit in 10minute, in acelasi timp mai aveam de citit si semnat si contractul cu notarul, si dat avansul – toti banii mei de la ciorap etc). Bon, si cand l-am recitit, am gasit cateva aliniate, cu litere mici, ingrozitoare pt mine, nemaipomenite pt banca.
Si apoi am citit actele aditionale care mi le-a impus banca. La fel mi le-au impus: dat si obligat sa semnez. Eu am semnat si mentionat: semnez de primire, nu sunt de acord cu ce scrie aici – pt ca NU MI-A DAT VOIE SA CITESC actul aditional pana nu semnam. Am luat o copie cu mentiunea de a duce la avocat – angajata a inceput sa se balbaie…
Si apoi am citit si extrasul de cont. Ei, si aici m-am trezit. Si am inceput sa fac mici plati anticipate, cu scaderea perioadei. Prima plata, de 1000 lei, mi-a scazut cu 1 an perioada de rambursare. Inca un 1 an, termin
Nu e bai, se inchid sucursale dupa sucursale, lumea a inceput sa deshcia ochii, sa aiba o educatie financiara, nu mai face credite asa usor, cifrele arata ca fata de acum 5 ani, nr de credite a scazut la un sfert. La fel, oamenii si-au inchis si din conturile ce nu le utilizau, sa nu plateasca inutil comisioane.
Nu exista credit bun. E o diferenta sa investesti intr-o afacere sau sa-ti iei casa (mai ales in conditiile chiriilor de la noi) si sa spargi banii pe un LCD sau haine. Dar la final de luna tot ai de platit niste bani unei banci si esti legat de ‘glie’.
Acu’ in ceea ce priveste onoratele noastre banci … te arde fiecare cum poate, Si io am preferat sa le dau alora de la Unicredit tot ce-au mai cerut (chiar peste ce s-a agreat in contract), doar sa scap de ei. In viata mea nu doresc sa mai aud de numele lor, nu-mi voi tine banii la ei, nu-i voi vorbi decat de rau, asa cum merita.
Probabil cam asta-i si gandul tau, Dollo, sa scapi de nemernici si gata. Ceea ce chiar iti doresc.
Am inchis deja 2 conturi personale la BCR, ca m-au cocosat cu comisioanele lor. Pana la urma iar ajungem ca bunicii, cu banii la saltea 😀
ba creditul meu e super. Am rata 500 lei, dobanda fixa, in lei. Ce chirie mai gasesti in Buc. la pretul asta? Acum, m-am luptat cu ei sa imi respecte datele, pt ca au incercat sa schimbe unilateral dobanda mea fixa, dar nu am lasat de la mine nimic, eu muncind din greu pt banii astia.
Bani care ii recuperez din inchirierea imobilului.
Sincer vorbind, nu reuseam singura sa strang banii pt un imobil in 8 ani. Dar cu acest credit si apoi inchiriat bunul – cosnider ca e cea mai buna afacere a mea.
Si o voi mai face inca o data. Dar studiez sa fac la o banca in afara tarii, pt ca dobanzile sunt de 3-4%, si comisioanele f. mici.
@Dojo, daca piata e regleta astfel incat si bancile se poarta civilizat, mai sunt si credite bune. Intr-o alta tara, unde m-a dus norocul, tocmai am inchis (chiar acu’ cateva zile) creditul pe casa. La 110 mii € credit, am dat mai putin de 20 mii dobanda (comisionae neglijabile, cca 100€). Chiria in astia 8 ani m-ar fi costat 36 de mii €. E bun sau nu ?
Plus ca de luna asta nu mai am rata/chirie, dar fara credit as fi platit la nesfarsit (sau pâna la obol).
Bancile au ajuns sa fie camatari cu acte in regula, pentru ca le-am permis noi. Majoritatea celor inselati, stiau de acest lucru dar au spus ca si tine Dollo, ca nu merita sa se judece cu banca. Si au pierdut. Restul… inca se descurca 🙂
sunt aprox. 2000 de dosare castigate contra vbr. Exista o asociatie care te poate ajuta, cu pasii legali, cu solutiile, slabiciunile, si un avocat la pret rezonabil:
http://clientivb.wordpress.com/
Alte informatii:
http://www.criticatac.ro/22419/interviu-cu-unul-dintre-oamenii-care-au-dat-volksbank-judecat/
http://www.bankingnews.ro/volksbank-credite.html
Exista un group pe yahoo unde poti discuta cu clienti in aceeasi situatie. Fiecare caz e diferit, si toate au un numitor comun: greselile angajatilor. Preoblema bancii e pt ca angajatii fac greseli, dar si ca sistemul lor informatic e partial tinut in fisiere excel, modificand din greseala… la toata lista.
Faptul ca esti in situatia asta e pt ca tu ai lasat. Solutia e sa nu lasi capul plecat, ci sa iti ceri drepturile. Le vei primi. Banca mizeaza pe oameni ca tine, care isi permit sa plateasca.
banca VBR a pierdut procesul in fata a 580 de clienti:
http://clientivb.wordpress.com/2014/01/29/procesul-pnc1-judecatorie-a-fost-castigat-irevocabil/
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30000000000209964&id_inst=3