Chiloţii de senzaţie

Chiloții din bumbac au omorât moda tanga. Aștept cu interes reinventarea chiloților tetra

Am primit iar spam de la chiloțarii ăia despre care vă povesteam aici. Se pare că adresa mea e într-una din bazele alea de date de milioane de adrese pe care niște șmecheri le vând pe net cu 500 de RON. Zilele trecute am primit iar o astfel de ofertă. Dar nu despre asta vreau să vorbesc acum, ci despre moda la chiloți.

Mă uit la pozele din newsletter-ul ăstora (se intitulează „Chiloti din bumbac. Modele de senzatie.”) și mă întreb unde au dispărut, frate, ațele alea tanga, cu o bucată de perdea în față și un șnur răsucit în cur? Niciodată n-am reușit să port așa ceva. Era o colegă care zicea că ea poartă ca să i se vadă bucile întregi în pantaloni, să nu fie tăiate de urmele de la chiloți. Păi pentru așa ceva există varianta „fără chiloți”, nu? Iar asta e minunată mai ales vara, dacă înțelegeți la ce mă refer 😉 Nu trebuie, de dragul bucilor, să-ți maltratezi organul ăl mai sensibil frecându-l constant cu o frânghie dură printre… „dinți”. Părerea mea, scuzați dacă v-am șocat.

Oricum, constat că am revenit și eu în tendințe cu chiloții, dacă se poartă iar bumbacul. Chit că mărimea asta din poze e ca în bancul cu parașuta, până și mie mi se pare cam mare risipa de material, dar na, nu te pui cu moda. Înseamnă că în curând ne vom întoarce și la costumele de baie cu pantalonași și mânecă lungă. Și așa nu sunt sănătoase exploziile solare.

Aștept cu interes primul newsletter de la chiloțari, cu „Tanga a murit, trăiască Tetra!” Și să fie musai cu elastic din ăla lat de un deget, băgat pe la betelie și înodat, care se desprinde când ți-e lumea mai dragă și rămâi cu chiloții în vine 😉 Ăia care au copilărit și trăit o vreme în comunism știu despre ce vorbesc. Că de aia se găsea elastic la metru la mercerie pe vremea aia, că elasticul de la chiloți nu ținea niciodată cât te ținea materialul tetra.

P.S. și sunt și eco, deci asta poartă ecologiștii?

Tags: , , , ,

29 Responses to “Chiloţii de senzaţie” Subscribe

  1. Dragos B 06/09/2011 at 12:56 #

    http://www.strangecosmos.com/content/item/139602.html

  2. Dragos B 14/09/2011 at 15:13 #

    http://constantingheorghe.blogspot.com/2011/09/tema-de-casa.html

Leave a Reply

Oldies but goldies

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

casa becali

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.