D in categoria „taci ză scrin, taci ză scrin”, puneți și voi deștu pe ecran acolo unde zice domnii ăștia din reclamă, să vedeți ce senzații tari o să aveți 😛 Dar să-l țineți acolo până la final, da?!
D in categoria „taci ză scrin, taci ză scrin”, puneți și voi deștu pe ecran acolo unde zice domnii ăștia din reclamă, să vedeți ce senzații tari o să aveți 😛 Dar să-l țineți acolo până la final, da?!
Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.
„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.
Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.
Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.
Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.
*uck the rembo
groaznic :))