Specii pe cale de dispariție

O industrie mondială de aproape 5 miliarde de dolari luptă cu părul pubian și setează gusturile majorității. Fața nevăzută a depilării intime, însă, este un dezastru ecologic: extincția unei specii minuscule de insecte :)

T rebuie că s-a întâmplat cândva între tinerețea mamei, care nu s-a epilat vreodată, și tinerețea mea, când am fost surprinsă și rușinată de prima vizită la ginecolog. „Mai tunde și tu, dragă, pădurea asta!”, a fost prima indicație terapeutică a doctoriței. Până atunci nu știam că se poate interveni „acolo” și cu altceva decât apă și săpun.

Eram încurcată între colegele de liceu precoce, care se duceau la epilat – pe picioare – și mama, care mă avertizase că dacă îl smulgi sau, Doamne ferește, dai cu lama, crește mai abitir. Firele de păr îndepărtate aveau să se întoarcă supărate, însoțite de multe prietene de-ale lor… și uite așa le deveneai sclav. Era exact ca și cu drogurile sau fumatul. Pe vremea aia, în anii 80, pentru mine epilatul era un flagel. O ascultam, deci, pe mama.

Bine, acum să nu vă imaginați că aveam păduri tropicale pe picioare. Iar în adolescență era chiar un moft, nu o necesitate. În ce privește chelirea „pisicuței”, în final nu vizitele la ginecolog au contat, ci moda. Azi generalizată: 80% dintre studenții americani își smulg parțial sau total părul din zonele intime.

Azi, între chestiuni grave despre indexarea pensiilor și revenirea clasei pregătitoare la grădiniță, citesc pe prestigioasa agenție Bloomberg că moda asta a chelirii a fost impusă în lume de apetisantele brazilience cu bikinii lor minusculi, apoi promovată intens de fetele vesele din „Sex and the city”. Iar rezultatul, după 20 de ani de defrișare feministă și metrosexuală, este unul catastrofal pentru ecosistem: dispariția speciei de păduchi lați – acele insecte pașnice în formă de crab cu care au trăit bine mersi în chiloți generații întregi de strămoși ai omenirii.

***

Nu s-a întâmplat la doctor, ci la cosmetică, unde mi-a fost rușine să-i zic tipei că nu vreau „de tot”, ci doar pe marginea slipului, cum făceam de obicei. A fost ca atunci când vrei să te dai mare în grupul tău, că ai făcut-o, deși tu nu știi cum arată decât din poze. Cosmeticiana îmi povestea că ea îl epilează complet și pe bărbatul ei, iar el o face pe ea, și uite așa sunt un cuplu igienic și fericit. Ea zicea că ăsta e semnul supremei civilizații. Intimidată de propria înapoiere am comandat cu generozitate un smuls complet. Să nu mai rămână neam de fir la locul lui!

Trebuie să recunosc că tipa era o profesionistă. Nu se lăudase degeaba, chiar avea o tehnică teribilă care nu te chinuia prea tare. Punea ceara cu răbdare, în fâșii înguste, începând de la extremități spre miezul … problemei, și le smulgea rapid, apoi presa zona cu mâna ei caldă ca un calmant. Ce mai, când am ieșit din mâinile ei mă simțeam mai slabă cu două kilograme și cu suspect de mult spațiu în chiloți. Aerul se simțea acolo jos ca …sus pe munte.

În seara aia aveam o întâlnire din categoria „prima dată”, cu un tip la care țineam suficient cât să-l onorez cu această noutate absolută și, repet, igienică, civilizatoare… Mă simțeam foarte sigură pe mine, categoric mult mai emancipată și versată decât eram în realitate. Preludiul a decurs bine, după care a venit momentul „jos textila”.

Mă pun acum în pielea lui și simt o admirație mai mare decât o aveam atunci pentru curajul cu care a trecut peste, deși nimic de acolo nu l-ar fi încurajat să o facă. Zona mea pubiană era o constelație de mici bubițe roșiatice. În locul fiecărui folicul cu care mă înzestrase mama (natură) acum trona o gămălie roșie și inflamată. Pojar! Tipul m-a întrebat ce am pățit, eu am roșit și în restul zonelor erogene, de jenă, și i-am explicat că e o reacție firească la trauma mondenă tocmai suferită în ziua respectivă.

M-a crezut, în fond amândoi eram dornici să trecem de bariera asta, și ulterior s-a dovedit că nu era nimic decât o iritație firească în urma epilării. Îmi răsună în urechi și acum replica lui „Dacă ție îți place așa …!” Momentul a fost jenant și mă gândesc că tipul mă ține minte ca pe „aia cu p… în picățele”.

De câțiva ani cosmeticiana aia meseriașă a plecat din țară – cred că jumulește păsări arabe acum – și după o încercare nefericită cu altă cosmeticiană care m-a chinuit ca pe hoții de cai, doar ca să mă lase cu dâre de păr și dâre de chelie, ca o zebră, am renunțat la obiceiul ăsta. Acum folosesc cu succes alte metode, ignorând (a câta oară) sfatul mamei: lama, penseta, aparatul de epilat etc. Iar perioadele dintre relații sunt precum vacanțele de vară. Libertate absolută fără lecturi obligatorii!

***

Am făcut ditamai expozeul, deși sunt sigură că voi mai pierde niscai fani „serioși” de pe Facebook cu postarea asta, dar constat că treaba e recurentă mai ales în presa străină. Citisem deunăzi pe un site medical american un articol pe tema „cât de sănătos e să chelești zona pubiană”. În care se spunea că medicii nu recomandă chelirea, dimpotrivă, că Dumnezeu ne-a lăsat cu păr prin părțile alea cu un scop 😀 Și acela ar fi protejarea de microbi, infecții și alte alea. Ce spune în articolul ăsta, te îngrozești și juri să nu mai pui lama pe blana ta naturală în vecii vecilor. Puroi, herpes genital, infecții și bube, toate din cauza faptului că vrem să ne conformăm unei mode setate, până la urmă, de o industrie. Aceea a comercializării instrumentelor și substanțelor de epilat, a saloanelor de „înfrumusețare”.

În articolul citit azi Bloomberg zice că e vorba de o industrie mondială de aproape 5 miliarde de dolari, asta a produselor destinate despăduririlor intime. Cum să țină piept bietul păduche unui asemenea gigant? Așa că m-am gândit să vedem și în România cum stau lucrurile, dat fiind că nu excelăm la capitolul consum de săpun sau pastă de dinți n-ar fi exclus să fim acea națiune în care păduchele lat să-și pună speranțele ca să scape de extincție 😉

Așadar, ia să vedem cine ce are împotriva modei, femeile sau bărbații? De data asta am făcut răspunsurile departajate pe sexe, așa că vă rog să răspundeți în dreptul sexului din dotare. Contez pe corectitudinea voastră.

Sunt femeie și mă simt bine:

Vezi Rezultatele

sau

Sunt bărbat și-mi place:

Vezi Rezultatele

 

Etichete: , , , ,

44 comentarii la “Specii pe cale de dispariție” Subscribe

  1. Kathy Bates 15/01/2013 at 10:56 #

    1. Ceara e o soluţie demnă de vremurile Japoniei samurailor, fiindcă se spune că ei se bărbiereau cu lama sabiei, fiind mai eficientă ca orice brici. În epoca modernă există creme.

    2. În România lucrurile stau foarte bine în privinţa asta pentru majoritatea femeilor active sexual, dar nu în ciuda faptului că nu excelăm la capitolul consum de săpun sau pastă de dinți, ci tocmai fiindcă nu excelăm deloc în privinţa asta.

    Adică faptul că lumea nu se arată prietenă cu apa şi săpunul a produs o contra-reacţie, şi anume faptul că toată lumea, femei şi bărbaţi deopotrivă, a căpătat o aversiune totală, dusă până la manie, faţă de mirosuri. Indiferent cât de slabe ar fi, indiferent cât de bine le-ar înlătura „doar” săpunul sau gelul de duş, viteazul Gigel şi coana Marghioliţa bombă sexy sunt tentaţi să verifice de 7 ori, cu meticulozitatea unui chirurg înainte de operaţie, şi să înlăture cu furie orice obstacol pilos. Fiindcă ei s-au fript mai înainte (cu ciorba de peşte 😀 ) şi acum suflă şi-n iaurt (sau, mă rog, îl confundă cu brânza 😀 ). Dacă stai să îl asculţi pe Gigel la o bere, primul lucru pe care l-a comentat la Marghioliţa a fost circumferinţa bustului, şi al doilea a fost „fără mirosuri suspecte”.

    Fiindcă asta ne-a intrat în sânge, mulţi căpşunari de-ai noştri se arată oripilaţi de faptul că vesticii „dau doar aşa, cu puţin gel de duş” după ce au ieşit de la lucru sau de la sala de sport, sau „se spală pe mâini aşa, doar cu apă sau cu puţin săpun”.

    Sau căpşunăriţele noastre mai experimentate în artele patului şi în cea mai veche meserie din lume fac comentarii de genul „vesticii sunt nişte păroşi, ca maimuţele” sau „le place prea mult whisky-ul şi prea puţin baia şi duşul”.

  2. Motanul 15/01/2013 at 17:16 #

    Curios:
    http://www.evz.ro/detalii/stiri/epilarea-inghinala-a-rezolvat-cea-mai-jenanta-problema-a-omeniriinu-i-mai-gasesti-nici-l-10.html
    Dollo, ai un avocat bun?;)

    • Dollo 15/01/2013 at 18:45 #

      Așa au ajuns și ei să citească Bloomberg 🙂

  3. ady 15/01/2013 at 19:09 #

    un anumit comentariu masculin pe tema din tinerete „vreau o femeie in pat, nu o fetita” (cu referire strict si exclusiv la „tufis”) mi s-a lipit de creieri ca marca de scrisoare.
    ajustarile se efectueaza acasa cu crema, uneori cu epilatorul, dar pt asta m-a cam lasat coloana pt contorsiunile necesare ca sa ajung „mai in spate”. 🙂

    apropos de „cum am pomenit la mama”, bunica-mea m-a intrebat acu’ vreun an daca stiu vreun deodorant de la care sa-i cada tufisul axial. i-am zis ca stiu doar crema. n-a insistat pe tema. 🙂

    • Dollo 15/01/2013 at 21:48 #

      tare bunica! 🙂 recomandă-i crema epilatoare, totuși. nu e spray, e cremă, mai bună 😀

      • ady 15/01/2013 at 22:52 #

        i-am zis. n-a cerut nici crema, nici detalii despre ea. 🙂

  4. Mel 16/01/2013 at 10:39 #

    Super tare subiectul! Ceea ce pentru unii inseamna „chin”, pentru altii inseamna afaceri de milioane de euro..
    Referitor la chin, prefer ceara.Imi pun mainile-n cap, trag aer in piept si… harsti, se trage fasia! Apoi stau linistita pentru 2 saptamani cel putin. In studentie am incercat si lama, dar imi aduc aminte ca ma ascundeam prin toate colturile sa ma scarpin cand crestea…

  5. angel 16/01/2013 at 12:10 #

    Presupun ca de aia se plangeau unele femei ca faceau paianjeni :).

  6. Scutaru 16/01/2013 at 23:38 #

    Dragă Dollo,

    Subiectul e simpatic, tratarea lui e în aceeași măsură amuzantă și antrenantă, dar sistemul de votare lasă mult de dorit. Pe mine, spre exemplu, nu mă satisface cu nici un chip. 😀 Nu există, dom’le, la secțiunea pentru bărbați, varianta cheie, aia cu „Nu contează, d-aia să fie”… Vorba aia, „Fie p… cum o fi/ Cheală, plete, coc, șotron/ Cât masculi noi ne-om numi/ sparge și beton”. Acum, nu c-aș fi eu ceva de speriat, dar zău că trece în secundar. Important e să fie curată și tipa să arate cât de cât. Dacă mai și simți ceva pentru ea, poa’ să fie ca-n poezia lui Ion Pribeagu, aia cu „mi-a intrat o țeapă-n ou”… :))

  7. Adrian 17/01/2013 at 15:33 #

    Mi-ai amintit de bancul cu prostituata care vroia sa se marite si s-a dus la chirurg sa o faca din nou „fata mare”. Cea mai ieftina solutie propusa de acesta a fost sa-i innoade flocii :biggrin

  8. Zâna Bună Rău 19/01/2013 at 21:22 #

    Tu, fată, că nu-ți mai vine mintea la cap… :-))) Am citit, am râs, am votat… Treaba e următoarea: când aflăm rezultatul votului la bărbați?

    • Dollo 20/01/2013 at 11:18 #

      Păi tu nu vezi butoanele cu „vezi rezultatele”?
      Până azi avem așa:
      La femei:
      epilată complet (53%, 70 Voturi)

      cât să nu iasă din bikini (43%, 56 Voturi)
      natural, că-i mai sănătos (4%, 5 Voturi)
      Total Votanti: 131
      La bărbați:
      o combinație acceptabilă, că nici eu nu exagerez cu lama (53%, 83 Voturi)

      cântăreața cheală (40%, 62 Voturi)
      pisicuța mătăsoasă (7%, 11 Voturi)
      Total Votanti: 156

  9. brontozaurel 15/02/2013 at 22:56 #

    http://www.nydailynews.com/life-style/health/ouch-pubic-hair-care-sends-er-study-article-1.1257037 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.