T rebuie că s-a întâmplat cândva între tinerețea mamei, care nu s-a epilat vreodată, și tinerețea mea, când am fost surprinsă și rușinată de prima vizită la ginecolog. „Mai tunde și tu, dragă, pădurea asta!”, a fost prima indicație terapeutică a doctoriței. Până atunci nu știam că se poate interveni „acolo” și cu altceva decât apă și săpun.
Eram încurcată între colegele de liceu precoce, care se duceau la epilat – pe picioare – și mama, care mă avertizase că dacă îl smulgi sau, Doamne ferește, dai cu lama, crește mai abitir. Firele de păr îndepărtate aveau să se întoarcă supărate, însoțite de multe prietene de-ale lor… și uite așa le deveneai sclav. Era exact ca și cu drogurile sau fumatul. Pe vremea aia, în anii 80, pentru mine epilatul era un flagel. O ascultam, deci, pe mama.
Bine, acum să nu vă imaginați că aveam păduri tropicale pe picioare. Iar în adolescență era chiar un moft, nu o necesitate. În ce privește chelirea „pisicuței”, în final nu vizitele la ginecolog au contat, ci moda. Azi generalizată: 80% dintre studenții americani își smulg parțial sau total părul din zonele intime.
Azi, între chestiuni grave despre indexarea pensiilor și revenirea clasei pregătitoare la grădiniță, citesc pe prestigioasa agenție Bloomberg că moda asta a chelirii a fost impusă în lume de apetisantele brazilience cu bikinii lor minusculi, apoi promovată intens de fetele vesele din „Sex and the city”. Iar rezultatul, după 20 de ani de defrișare feministă și metrosexuală, este unul catastrofal pentru ecosistem: dispariția speciei de păduchi lați – acele insecte pașnice în formă de crab cu care au trăit bine mersi în chiloți generații întregi de strămoși ai omenirii.
***
Nu s-a întâmplat la doctor, ci la cosmetică, unde mi-a fost rușine să-i zic tipei că nu vreau „de tot”, ci doar pe marginea slipului, cum făceam de obicei. A fost ca atunci când vrei să te dai mare în grupul tău, că ai făcut-o, deși tu nu știi cum arată decât din poze. Cosmeticiana îmi povestea că ea îl epilează complet și pe bărbatul ei, iar el o face pe ea, și uite așa sunt un cuplu igienic și fericit. Ea zicea că ăsta e semnul supremei civilizații. Intimidată de propria înapoiere am comandat cu generozitate un smuls complet. Să nu mai rămână neam de fir la locul lui!
Trebuie să recunosc că tipa era o profesionistă. Nu se lăudase degeaba, chiar avea o tehnică teribilă care nu te chinuia prea tare. Punea ceara cu răbdare, în fâșii înguste, începând de la extremități spre miezul … problemei, și le smulgea rapid, apoi presa zona cu mâna ei caldă ca un calmant. Ce mai, când am ieșit din mâinile ei mă simțeam mai slabă cu două kilograme și cu suspect de mult spațiu în chiloți. Aerul se simțea acolo jos ca …sus pe munte.
În seara aia aveam o întâlnire din categoria „prima dată”, cu un tip la care țineam suficient cât să-l onorez cu această noutate absolută și, repet, igienică, civilizatoare… Mă simțeam foarte sigură pe mine, categoric mult mai emancipată și versată decât eram în realitate. Preludiul a decurs bine, după care a venit momentul „jos textila”.
Mă pun acum în pielea lui și simt o admirație mai mare decât o aveam atunci pentru curajul cu care a trecut peste, deși nimic de acolo nu l-ar fi încurajat să o facă. Zona mea pubiană era o constelație de mici bubițe roșiatice. În locul fiecărui folicul cu care mă înzestrase mama (natură) acum trona o gămălie roșie și inflamată. Pojar! Tipul m-a întrebat ce am pățit, eu am roșit și în restul zonelor erogene, de jenă, și i-am explicat că e o reacție firească la trauma mondenă tocmai suferită în ziua respectivă.
M-a crezut, în fond amândoi eram dornici să trecem de bariera asta, și ulterior s-a dovedit că nu era nimic decât o iritație firească în urma epilării. Îmi răsună în urechi și acum replica lui „Dacă ție îți place așa …!” Momentul a fost jenant și mă gândesc că tipul mă ține minte ca pe „aia cu p… în picățele”.
De câțiva ani cosmeticiana aia meseriașă a plecat din țară – cred că jumulește păsări arabe acum – și după o încercare nefericită cu altă cosmeticiană care m-a chinuit ca pe hoții de cai, doar ca să mă lase cu dâre de păr și dâre de chelie, ca o zebră, am renunțat la obiceiul ăsta. Acum folosesc cu succes alte metode, ignorând (a câta oară) sfatul mamei: lama, penseta, aparatul de epilat etc. Iar perioadele dintre relații sunt precum vacanțele de vară. Libertate absolută fără lecturi obligatorii!
***
Am făcut ditamai expozeul, deși sunt sigură că voi mai pierde niscai fani „serioși” de pe Facebook cu postarea asta, dar constat că treaba e recurentă mai ales în presa străină. Citisem deunăzi pe un site medical american un articol pe tema „cât de sănătos e să chelești zona pubiană”. În care se spunea că medicii nu recomandă chelirea, dimpotrivă, că Dumnezeu ne-a lăsat cu păr prin părțile alea cu un scop 😀 Și acela ar fi protejarea de microbi, infecții și alte alea. Ce spune în articolul ăsta, te îngrozești și juri să nu mai pui lama pe blana ta naturală în vecii vecilor. Puroi, herpes genital, infecții și bube, toate din cauza faptului că vrem să ne conformăm unei mode setate, până la urmă, de o industrie. Aceea a comercializării instrumentelor și substanțelor de epilat, a saloanelor de „înfrumusețare”.
În articolul citit azi Bloomberg zice că e vorba de o industrie mondială de aproape 5 miliarde de dolari, asta a produselor destinate despăduririlor intime. Cum să țină piept bietul păduche unui asemenea gigant? Așa că m-am gândit să vedem și în România cum stau lucrurile, dat fiind că nu excelăm la capitolul consum de săpun sau pastă de dinți n-ar fi exclus să fim acea națiune în care păduchele lat să-și pună speranțele ca să scape de extincție 😉
Așadar, ia să vedem cine ce are împotriva modei, femeile sau bărbații? De data asta am făcut răspunsurile departajate pe sexe, așa că vă rog să răspundeți în dreptul sexului din dotare. Contez pe corectitudinea voastră.
sau
Ăsta e probabil cel mai dureros subiect despre care ai scris până acum 😀
Eu am avut o singură experiență cu ceara și am crezut că doamna cosmeticiană e torționar. De atunci apelez la cremă, că nu irită prea tare, e utilă, igienică și nu risc să mă tai.
Crește parcă prea repede cu crema, nu ?
Da, dar prefer așa decât o tortură cu ceară 🙂
Păsărica se depilează cu ceară? Credeam că se bărbierește sau că se folosește un epilator electric (or both) — cel puțin într-o primă fază, cât să mai defrișezi pădurea…
Votez pentru „la cantatrice chauve”, dar se poartă și „the landing strip”. „The bikini style” cred că-i cel mai convenabil pentru „dânsele” fricoase că s-ar putea irita.
Iată și un ghid de styling: https://www.youtube.com/watch?v=qex8FbGlHnY
:)) Bine că i-au zis Charlie Chaplin și nu Hitler 🙂
Ceara e sfântă, dar cred că necesită cel puțin un master dacă nu un doctorat ca să-i deprinzi subtilitățile.
daca-i ziceau adolf pierdeau piata din cateva state central-vest europene 🙂
Daca vreau par in jurul gurii imi pot lasa barba
Doamne, fetelor, nu ştiu la ce saloane aţi fost, dar eu mă epilez completamente de vreo 10-12 ani, probabil că am trecut de zeci şi zeci de ori prin asta, şi totuşi niciodată n-am dat peste vreo cosmeticiană torţionară, cum spuneţi voi… Or fi fost din astea pe vremea când învăţau şi ele, când moda asta era la început prin România… dar şcoala românească de cosmetică s-a perfecţionat sensibil, vă rog să mă credeţi!
Poate ne-o recomanzi și nouă 🙂
Io-s mai greu de cap, dar cred că atunci când te epilezi acolo pentru prima-prima oară, n-au cum să faci din tufiș oglindă fără tortură, oricâte tehnici ai combina. Odată ce a devenit o chestie regulată… (Sau poate de depilezi de la 12-14 ani, și atunci…)
Notă tehnică: „aia cu p… în picățele” sper că voia să zică „aia cu mons pubis (mons veneris) în picățele”. Că p… în sine… ar fi mai nașpa.
nota tehnică se acceptă, dar popular se zice direct p… așa că am contat pe înțelegere 🙂
din experiența mea nici a zecea oară n-a fost mai puțin dureros ca prima, la ceară mă refer
Reiese că (vorba ceea) „câte p…, atâtea obiceie”, aka „YMMV”. Oricum nu vă pricep pe voi, muierile, cu ceara voastră. E o tehnologie primitivă și barbară.
Da, dar vă convine rezultatul, bag seamă 😛 Treaba cu ceara oferă o catifelare mai de durată, comparativ cu lama sau alte mijloace. Într-adevăr perioada de după, când crește, e ca dracu
ma epilez doar pe linia chilotului, restul doar il „tund”
pe mine nu iritatia de dupa epilat ma deranjeaza cel mai tare ci acele cateva zile cand incepe sa creasca parul („perioada intepatoare” o numesc eu)
anul asta am experimentat doua luni fara par pe corp, in urma sedintelor de chimioterapie; a fost interesant 🙂 si ce a fost frumos e ca atunci cand a inceput sa creasca nu era intepator ; ar fi fost frumos sa-mi recapat doar parul de pe cap, genele si sprancenele, de restul nu ma suparam daca nu mai crestea la loc 🙂 , din pacate cand a crescut a crescut mai des, ceea ce e frumos pt. parul de pe cap, dar pt. restul parului de pe corp nu prea
in viitor vreau sa experimentez epilarea cu zahar, cica nu e asa dureroasa si e prietenoasa cu pielea, nu mai apar iritatii si nici nu mai apar firele de par crescute sub piele
Brusc, „sugar babe” ar căpăta un nou sens 🙂
cum e asta cu zahăr?
ești ok acum?
cica asemanator cu epilatul cu ceara, doar ca temperatura e mai mica si se trage in sensul cresterii parului nu in sensul invers
sunt bine, mersi de intrebare; am avut noroc ca l-am detectat intr-o faza incipienta, dar pt. ca am istoric in familie mi s-a recomandat „putina” chimioterapie preventiv
Eu aveam o cunoştinţă care în timpul liber era cosmeticiană. I-am povestit cum m-a torturat sor’mea cu ceară pe 3 cm pătraţi de picior şi mi-a explicat ea cum să mă epilez fără să mă doară mult. Puteam să mă las pe mâna ei, dar mi-e ruşine să mă dezbrac în faţa altei femei, aşa că am preferat să-mi povestească partea teoretică şi să aplic eu cum pot acasă.
Ce contează:
– ceara să fie topită, se pune o picătură pe dosul palmei şi dacă e fierbinte se aşteaptă până se mai răceşte
– când e călduţă e deja mai închegată, ca un clei, nu mai este lichidă ca uleiul
– ceara călduţă se aplică în fâşii subţiri în sensul creşterii firului
– după câteva secunde se presează cu partea exterioară a degetelor, ca şi cum ai ciocăni la uşă cu ultimele două falange în timp ce ţii pumnul strâns (nu mă prea pricep la explicaţii)
– imediat se trage de fâşia de ceară în sensul invers creşterii
– când termini e bine să te dai cu ceva loţiune după depilare
– firul e bine să aibă 4-5 mm când îl epilezi, dacă e mai scurt nu se ia tot, dacă e mai lung doare ca dracu’.
Menţionez că mă epilez cu ceară doar în zonele sensibile, pe picioare mă fac cu epilatorul pentru că durează mai puţin. Partea proastă e că doare mai mult cu epilatorul.
hm, deci singură, cu ceară, acasă. ești bună!
Nu mă lăuda, nu merit. Îmi mai rămân ceva fire în zonele foarte greu accesibile, dar omul meu nu-i pretenţios, sex să fie, nu contează numărul de fire şi lungimea lor. De-aia nici nu mă stresez cu perfecţiunea, doar nu jucăm în filme pentru adulţi, cum spunea o doamnă pe aici.
Ah, am uitat să spun de ce mă epilez total. Pentru că mă simt mai curată. Ştiu că e o chestie mai mult psihologică, dar oricât m-aş spăla am impresia că părul de acolo nu va fi niciodată atât de curat cum e pielea fără păr. Ca o regulă generală, mă epilez cu două săptămâni înainte de menstruaţie pentru că atunci doare cel mai puţin, am citit mai demult că se făcuse un studiu care arăta că femeile sunt mult mai sensibile în perioada menstruaţiei şi chiar aşa e.
P.S. Am auzit şi eu de epilarea cu zahăr, dar nu am curaj s-o încerc pentru că n-am prins nici măcar metoda de epilare cu ceară rece, deşi sor’mea se descurcă de minune. E vorba de ceara aia care se întinde pe piele şi peste care se aplică benzi de hârtie, benzi de care se lipesc ceara şi firele de păr şi care se îndepărtează tot prin smulgere în sensul invers creşterii firului.
N-am fost niciodata la salon. Mereu acasa cu crema. Intai cat sa nu iasa pe afara, apoi din anul doi de facultate complet. Nu m-am iritat aproape deloc cu nici o ocazie. Ma dau oricum cu after-shave dupa… nu stiu daca chiar ajuta, da’ pute fain 🙂
apai Dollo, daca tot am devenit intimi, eu unul sunt curios cum o ai;
labiutele mici mijesc din cele mari, ori sunt acoperite de cele din urma?
si, cum crezi ca e mai frumos?
I’ll show you mine if you show me yours
that’s a deal!
let me just get back home, dear
(nu m-ai intrebat pe mine dar…)
cel mai frumos e cand stau ca petalele unui trandafir 🙂
acu exista epilare definitiva. Sau aproape definitiva. Laser frate. La centru sau acasa. 5-6 sedinte, si problema e clara pe restul vietii. Se mai refac cateva fire, dar diferenta e imensa, 80% e disparut, firele noi sunt moi, slabe, deci usor de manevrat cu un epilator electric.
Ceara incepe sa se demodeze …
da, dar ce te faci dacă revine moda anilor 60? 🙂
Iar ti-ai atras anatema pudibonzilor :). Eu prefer cintareata chelita cu lama, iar omul meu, dupa cite stiu, este flexibil in preferinte, in limita bunului simt (a se gradinari, totusi, tufisul)
Ceara? Never! N-o sa inteleg niciodata nevoia femeilor de a se tortura de dragul de a placea barbatilor. Povestea cu ‘da, dar cu lama creste mai repede/des’, nu ma incalzeste. Mai bine ras (2 minute maxim) o data la 2 zile, decit o ora de chin la cosmeticiana o data la citeva saptamini.
In alta ordine de idei, a propos de cintareata cheala, un Lup nu tocmai singuratic imi spunea cindva ca lui varianta asta ii displace, aducindu-i mereu in minte imaginea tirtitei de gaina jumulita. O vreme nu am putut sa imi scot din minte imaginea asta…
Si te-ai gandit tu : ” Ce-ar fi daca in memoria colectiva a barbatilor de pretutinderi, in locul pisicutei matasoase care toarce mai linistit sau mai zbuciumat (dupa gust) ar figura o tartiza de gaina mai jupuita sau nu (again, dupa gust) ?”
PS: Faci cumva reclama la psihiatri 🙂 ?
Gogule, as fi flatata daca as fi in situatia ca ceea ce spun asa, in trecere, sa devina litera de lege si sa ramina marcat in memoria colectiva a barbatilor…
E alegerea ta daca vrei sa dai pisicuta pe o gaina. Mie mi-a luat vreo doua saptamini sa trec peste imaginea pielii de gaina jumulita, si in perioada respectiva nu exista sa fac dus fara sa ma uit critic down there. Dar am supravietuit traumei, ceea ce cred ca ti se va intimpla si tie…