Încă o bere la doamna!

Băutoarele de limbă engleză sunt așteptate cu brățări de identificare la Oktoberfest, ca să nu se mai lase violate anonim în drum spre casă ;)

V-am mai spus că în a doua viață vreau să mă nasc în Germania, da? Ei, azi citesc în Spiegel online încă un motiv ca să te simți binevenită ca femeie în Germania 😉 Cică nemții s-au gândit cum să le facă Oktoberfestul mai safe la doamnele care exagerează cu berea. Le oferă niște brățări fosforescente pe care pot să treacă date de contact ale prietenilor sau hotelului la care stau, ca să nu pățească vreo neplăcere cu ocazia fericită a festivalului berii.

Cică anual vreo 12 femei se declară violate în urma Oktoberfest, dar oficialii de la Munchen sunt de părere că cifrele reale ar putea fi de 10 ori mai mari în realitate. Dar probabil că doamnele nu-și mai amintesc nimic dimineața, după atâta pretzel și wurst cu curry 😀

Organizatorii zic că se vor concentra cu cele 5000 de brățări mai mult asupra băutoarelor de bere de limbă engleză, din SUA, Canada, Australia, care au fost adesea victimele berii și în anii trecuți. Ale berii băute de ele și ale dorințelor stârnite de bere în ei 😉 Deși, judecând după pozele cu bărbații de la Oktoberfest de pe site-ul Spiegel, nu știu ce să zic în privința vioiciunii domnilor…

Totuși, știrea nu explică în ce fel vor funcționa brățările alea, adică dacă vezi o doamnă ambetată și dezorientată, o iei de brățară și o duci la hotel? Dar sunt sigură că nenții s-au gândit ei în temeinicia lor.

Păcat că mai ajung în Germania abia în octombrie, iar Oktoberfestul ăsta cică e în septembrie, că aș fi strigat și eu la chelner: „băiete, încă o bere la doamna, și să fie cu brățară, nu cu guler!”.

Tags: , , , ,

11 Responses to “Încă o bere la doamna!” Subscribe

  1. mircea 04/08/2011 at 15:36 #

    Ba io cred ca bratarile alea o sa aiba un efect de vino-ncoa’. Nu degeaba le fac fosforescente!
    Ca in bancu ala cu baba jefuita: „tinere, da’ cu violu’ cum ramine?”

    • Dollo 04/08/2011 at 15:59 #

      Da, o brățară care transmite mesajul „Single&horny” 🙂

  2. blo 05/08/2011 at 02:23 #

    si pe unde ajungi in Octombrie? daca treci cumva si pe-aproape de Nurnberg, da un semn si te scot la carnati si la bere :))

    • Dollo 05/08/2011 at 09:31 #

      Neah, tot la Berlin, atunci se decide soarta articolului la care am lucrat toata vara. Dar poate faceți voi o excursie cu pufoși, pumpkine și masculi ca să vedeți rămășițele zidului? 😉

      • blo 05/08/2011 at 14:19 #

        yeah, right! :)) noi ar trebui sa o luam in directie opusa, spre Munchen, ca sa facem porcariile alea de acte pentru pufos, si nu reusim sa ne hotaram cand o sa plecam la drum

      • Xanaxdu 05/08/2011 at 16:26 #

        a propos de articol, Dollo, astept sa il vad in premiera – sper ca lucrezi din greu la el. Lasa suspensiile de Nissan si berile cu bratara, ca eu nu mai pot de curiozitate…

        • Dollo 05/08/2011 at 16:38 #

          Aoleo, tovarășa, nu da!:( Am ajuns la faza aia în care încerc să înghesui un elefant printr-o gaură de șoarece 😀 O femeie care a născut știe, eu nu, dar îmi închipui că e la fel. Aș spăla pe jos, aș râcâi grătarul de la cuptor, orice numai să nu scriu la articol. Dar promit că până pe 15 îl vezi, cum am stabilit.

          • Xanaxdu 05/08/2011 at 16:56 #

            Oh, cunosc. Niciodata nu eram mai harnica, mai interesata de curatat casa in detalii, de slefuit cuptorul, vorba ta, de gatit, de tricotat ceva urgent, decit in sesiunile de examene si in perioadele cind trebuia sa scriu la teza de doctorat. De-aia te-am si tras de mineca, pentru ca am observat ca se inmultesc postarile tale intr-o zi, ceea ce clar imi indica faptul ca ai nevoie de un sut in fund care sa te propulseze inainte cu articolul…

          • Dollo 06/08/2011 at 23:58 #

            Oricand e nevoie de un sut sanatos in fund 🙂 Deci da cu incredere. Mai am si eu ceva constiinta, dar nu suficienta 🙂

  3. victoria 06/08/2011 at 11:14 #

    Tot respectul pentru domnii in stare sa violeze o nemtoaica sau englezoaica turmentata. In primul rand sunt cat tancul( sau dublul tancului, de la caz la caz), in al doilea rand, o avea si obiectul muncii demnitatea lui. 😀

    • Dollo 06/08/2011 at 23:55 #

      Neah, dacă te uiția la domni, nici ei nu arată mai bine.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.