De ce nu avem lideri?

Pentru că nu are cine să-i urmeze

„În societăţile necivilizate, în care acţiunea colectivă fie nu există, fie are un caracter de asociere mai degrabă de nivel animalic (şi lupii vânează în haită), liderii se aleg dintre cei cu mai puţine scrupule, care şi-au câştigat locul eliminându-i pe cei din fruntea haitei care îi puteau pune în pericol, deci sunt lideri de tipul scenei doi. Lideri de tipul scenei întâi pot exista – dar nu vor reuşi să se impună, pentru că şi ei, şi puţinii lor susţinători, dacă există, vor fi extrem de expuşi. De partea cui aţi fi într-un western, a întregului sat care călăreşte după rancherul cel rău să jefuiască satul mexican care nu are puşti (cost – doar efortul calului, beneficiu – tot ce poţi apuca), sau a lui John Wayne, care, de unul singur, le iese în faţă la cotitură şi le spune că nu e frumos? Lăsaţi, nu-mi răspundeţi”.

Un editorial care mi-a mers la creier, azi, în România liberă – de Alina Mungiu Pipidi. Vi-l recomand.

Filmulețul la care se referă ea în editorial poate fi văzut aici.

Etichete: , , ,

9 comentarii la “De ce nu avem lideri?” Subscribe

  1. Daniel 22/09/2011 at 12:17 #

    Lideri……John Wayne….solidaritate americana……cam mare amestecatura, nu crezi ?

    • Dollo 22/09/2011 at 12:18 #

      Citește editorialul, nu judeca după un fragment. Eu cred că e scris bine și rezonez cu punctul ei de vedere.

  2. Daniel 22/09/2011 at 12:23 #

    Scuze….sterge mesajul anterior pentru ca am vazut prea tarziu ca de fapt era un citat si de fapt articolul d-nei Mungiu are intr-adevar o noima bine conturata……

    • Dollo 22/09/2011 at 22:22 #

      Lasă, să rămână aprecierea ta pentru posteritate 🙂 Mă bucur că ți-a plăcut.

  3. Glass and Iron 23/09/2011 at 11:59 #

    Momentul este impresionant. Pe mine m-a impresionat mai ales VITEZA cu care s-au „aliniat directiei impuse de lider”. De exemplu putea sa vina cineva si sa spuna ca accidentatul nu trebuie miscat sau politistul putea sa opreasca masini sa le ceara extinctorul si asa mai departe. Dar reactia a fost de o viteza uluitoare. Fara sa gandeasca, fara sa comenteze, fara sa piarda timp pretios : este nevoie, ACUM, discutiile dupa.

    D-na Alina Mungiu Pipidi are dreptate dar cred ca poate nu ar fi rau sa se sublinieze un lucru important : SUA nu au fost „lovite” de comunism si nu a „zacut” sub comunism timp de 45 de ani. Acesti 45 de ani se vad acum, in liderii nostri, in „follower”-ii nostri. Daca sunt cativa capabili sa isi „rupa spatele” ridicand „masina” de pe poporul român terciuit, este fiindca cumva, prin parinti si bunici, sunt „conectati” la valori uitate, abandonate de majoritate. Iar majoritatea decide, majoritatea „conduce”.

    • Dollo 23/09/2011 at 12:04 #

      Da, în film e vorba de instincte. Nedistruse de „educație” 😉 Pe de altă parte cred că o scenă similară s-ar petrece și în Cehia, Polonia, Serbia. Și ei ar putea avea scuza comunismului, și totuși n-o folosesc. De ce oare?

      • Glass and Iron 23/09/2011 at 12:24 #

        Ai scapt Ungaria – si despre spiritul lor am o parere buna. 🙂
        Sa incerc un raspuns : fiindca s-ar putea ca noi sa ne fi insusit mai bine lectia „omului nou” predata de comunism.

        • Dollo 23/09/2011 at 15:06 #

          Da, da, am fost elevi mai silitori 🙂

  4. Andreea 23/09/2011 at 13:27 #

    „Şi mulţi oameni se uită în altă parte la acest asasinat zilnic al puţinelor noastre resurse de a evolua.” – din pacate, e adevarat, dureros de adevarat.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛