De ce nu avem lideri?

Pentru că nu are cine să-i urmeze

„În societăţile necivilizate, în care acţiunea colectivă fie nu există, fie are un caracter de asociere mai degrabă de nivel animalic (şi lupii vânează în haită), liderii se aleg dintre cei cu mai puţine scrupule, care şi-au câştigat locul eliminându-i pe cei din fruntea haitei care îi puteau pune în pericol, deci sunt lideri de tipul scenei doi. Lideri de tipul scenei întâi pot exista – dar nu vor reuşi să se impună, pentru că şi ei, şi puţinii lor susţinători, dacă există, vor fi extrem de expuşi. De partea cui aţi fi într-un western, a întregului sat care călăreşte după rancherul cel rău să jefuiască satul mexican care nu are puşti (cost – doar efortul calului, beneficiu – tot ce poţi apuca), sau a lui John Wayne, care, de unul singur, le iese în faţă la cotitură şi le spune că nu e frumos? Lăsaţi, nu-mi răspundeţi”.

Un editorial care mi-a mers la creier, azi, în România liberă – de Alina Mungiu Pipidi. Vi-l recomand.

Filmulețul la care se referă ea în editorial poate fi văzut aici.

Etichete: , , ,

9 comentarii la “De ce nu avem lideri?” Subscribe

  1. Daniel 22/09/2011 at 12:17 #

    Lideri……John Wayne….solidaritate americana……cam mare amestecatura, nu crezi ?

    • Dollo 22/09/2011 at 12:18 #

      Citește editorialul, nu judeca după un fragment. Eu cred că e scris bine și rezonez cu punctul ei de vedere.

  2. Daniel 22/09/2011 at 12:23 #

    Scuze….sterge mesajul anterior pentru ca am vazut prea tarziu ca de fapt era un citat si de fapt articolul d-nei Mungiu are intr-adevar o noima bine conturata……

    • Dollo 22/09/2011 at 22:22 #

      Lasă, să rămână aprecierea ta pentru posteritate 🙂 Mă bucur că ți-a plăcut.

  3. Glass and Iron 23/09/2011 at 11:59 #

    Momentul este impresionant. Pe mine m-a impresionat mai ales VITEZA cu care s-au „aliniat directiei impuse de lider”. De exemplu putea sa vina cineva si sa spuna ca accidentatul nu trebuie miscat sau politistul putea sa opreasca masini sa le ceara extinctorul si asa mai departe. Dar reactia a fost de o viteza uluitoare. Fara sa gandeasca, fara sa comenteze, fara sa piarda timp pretios : este nevoie, ACUM, discutiile dupa.

    D-na Alina Mungiu Pipidi are dreptate dar cred ca poate nu ar fi rau sa se sublinieze un lucru important : SUA nu au fost „lovite” de comunism si nu a „zacut” sub comunism timp de 45 de ani. Acesti 45 de ani se vad acum, in liderii nostri, in „follower”-ii nostri. Daca sunt cativa capabili sa isi „rupa spatele” ridicand „masina” de pe poporul român terciuit, este fiindca cumva, prin parinti si bunici, sunt „conectati” la valori uitate, abandonate de majoritate. Iar majoritatea decide, majoritatea „conduce”.

    • Dollo 23/09/2011 at 12:04 #

      Da, în film e vorba de instincte. Nedistruse de „educație” 😉 Pe de altă parte cred că o scenă similară s-ar petrece și în Cehia, Polonia, Serbia. Și ei ar putea avea scuza comunismului, și totuși n-o folosesc. De ce oare?

      • Glass and Iron 23/09/2011 at 12:24 #

        Ai scapt Ungaria – si despre spiritul lor am o parere buna. 🙂
        Sa incerc un raspuns : fiindca s-ar putea ca noi sa ne fi insusit mai bine lectia „omului nou” predata de comunism.

        • Dollo 23/09/2011 at 15:06 #

          Da, da, am fost elevi mai silitori 🙂

  4. Andreea 23/09/2011 at 13:27 #

    „Şi mulţi oameni se uită în altă parte la acest asasinat zilnic al puţinelor noastre resurse de a evolua.” – din pacate, e adevarat, dureros de adevarat.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale