De ce nu avem lideri?

Pentru că nu are cine să-i urmeze

„În societăţile necivilizate, în care acţiunea colectivă fie nu există, fie are un caracter de asociere mai degrabă de nivel animalic (şi lupii vânează în haită), liderii se aleg dintre cei cu mai puţine scrupule, care şi-au câştigat locul eliminându-i pe cei din fruntea haitei care îi puteau pune în pericol, deci sunt lideri de tipul scenei doi. Lideri de tipul scenei întâi pot exista – dar nu vor reuşi să se impună, pentru că şi ei, şi puţinii lor susţinători, dacă există, vor fi extrem de expuşi. De partea cui aţi fi într-un western, a întregului sat care călăreşte după rancherul cel rău să jefuiască satul mexican care nu are puşti (cost – doar efortul calului, beneficiu – tot ce poţi apuca), sau a lui John Wayne, care, de unul singur, le iese în faţă la cotitură şi le spune că nu e frumos? Lăsaţi, nu-mi răspundeţi”.

Un editorial care mi-a mers la creier, azi, în România liberă – de Alina Mungiu Pipidi. Vi-l recomand.

Filmulețul la care se referă ea în editorial poate fi văzut aici.

Etichete: , , ,

9 comentarii la “De ce nu avem lideri?” Subscribe

  1. Daniel 22/09/2011 at 12:17 #

    Lideri……John Wayne….solidaritate americana……cam mare amestecatura, nu crezi ?

    • Dollo 22/09/2011 at 12:18 #

      Citește editorialul, nu judeca după un fragment. Eu cred că e scris bine și rezonez cu punctul ei de vedere.

  2. Daniel 22/09/2011 at 12:23 #

    Scuze….sterge mesajul anterior pentru ca am vazut prea tarziu ca de fapt era un citat si de fapt articolul d-nei Mungiu are intr-adevar o noima bine conturata……

    • Dollo 22/09/2011 at 22:22 #

      Lasă, să rămână aprecierea ta pentru posteritate 🙂 Mă bucur că ți-a plăcut.

  3. Glass and Iron 23/09/2011 at 11:59 #

    Momentul este impresionant. Pe mine m-a impresionat mai ales VITEZA cu care s-au „aliniat directiei impuse de lider”. De exemplu putea sa vina cineva si sa spuna ca accidentatul nu trebuie miscat sau politistul putea sa opreasca masini sa le ceara extinctorul si asa mai departe. Dar reactia a fost de o viteza uluitoare. Fara sa gandeasca, fara sa comenteze, fara sa piarda timp pretios : este nevoie, ACUM, discutiile dupa.

    D-na Alina Mungiu Pipidi are dreptate dar cred ca poate nu ar fi rau sa se sublinieze un lucru important : SUA nu au fost „lovite” de comunism si nu a „zacut” sub comunism timp de 45 de ani. Acesti 45 de ani se vad acum, in liderii nostri, in „follower”-ii nostri. Daca sunt cativa capabili sa isi „rupa spatele” ridicand „masina” de pe poporul român terciuit, este fiindca cumva, prin parinti si bunici, sunt „conectati” la valori uitate, abandonate de majoritate. Iar majoritatea decide, majoritatea „conduce”.

    • Dollo 23/09/2011 at 12:04 #

      Da, în film e vorba de instincte. Nedistruse de „educație” 😉 Pe de altă parte cred că o scenă similară s-ar petrece și în Cehia, Polonia, Serbia. Și ei ar putea avea scuza comunismului, și totuși n-o folosesc. De ce oare?

      • Glass and Iron 23/09/2011 at 12:24 #

        Ai scapt Ungaria – si despre spiritul lor am o parere buna. 🙂
        Sa incerc un raspuns : fiindca s-ar putea ca noi sa ne fi insusit mai bine lectia „omului nou” predata de comunism.

        • Dollo 23/09/2011 at 15:06 #

          Da, da, am fost elevi mai silitori 🙂

  4. Andreea 23/09/2011 at 13:27 #

    „Şi mulţi oameni se uită în altă parte la acest asasinat zilnic al puţinelor noastre resurse de a evolua.” – din pacate, e adevarat, dureros de adevarat.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.