Una din binefacerile digitalizării – că tot am părut în postarea precedentă că aș fi împotriva ei – este și procedura prin care medicii pot trimite acum rețetele compensate fie pacientului pe email, fie direct la farmacie. E ideală mai ales în situația bolilor cronice, când se prescrie rețetă din trei în trei luni, că nu se poate mai mult. Personal fac asta cu rețetele de diabet ale mamei și îi sunt recunoscătoare atât medicului, care acceptă uneori și consultație online, cât și pandemiei, care a forțat sistemul să evolueze în sensul ăsta. Dar uite că în procedura asta mi s-a întâmplat și o neîntâmplată.
În primăvară mamei i-a fost schimbat medicamentul de diabet cu altul ceva mai bun, cică. Așa a zis doctorița, așa zic și eu, că n-am făcut eu școala ei. Ni s-a propus deci să schimbe Siofor (20 de lei 60 de pastile) cu Forxiga (555 de lei 90 de pastile). Pentru mama și glicemia ei e cam tot aia, căci beneficiază gratuit de ambele, cu rețetă compensată. Pentru bugetul de asigurări e, firește, un efort mai mare.
Pisica Toshiba, păstrătoarea bulinelor lu’ mamaie
Prima dată s-a dus ea la farmacie și a primit cutia cu 90 de pastile. Nu le-a numărat, că ea oricum și le pune în fiecare săptămână în cutiuțele speciale, pentru dimineață/prânz și seară, dar am constatat la un moment dat că parcă nu i-au ajuns trei luni. Mă rog, aici nu suntem sigure, că nu își amintește exact când a început să ia Forxiga. O vreme a continuat să mai ia Siofor, că i se schimbaseră atunci mai multe medicamente în tratamentul diverselor boli de care mai suferă și am zis să nu le schimbe chiar pe toate odată.
Apoi brusc mi-a zis că nu mai are medicamente decât pentru vreo două săptămâni și i-am făcut teorie că poate le-o fi rătăcit ea prin sertarul cu buline, că ar fi trebuit să mai aibă. Bref, noroc că trecuseră totuși cele trei luni de la eliberarea primei rețete și am putut să-i cer doctoriței altă rețetă.
Am primit rețeta pe email și acum cât am venit în țară am mers la una din farmaciile de lângă ea ca să-i iau medicamentul. Am primit cutia pe care scria 90 de pastile, bonul de 555 de lei din care am plătit 0 lei și am venit acasă. Când a deschis cutia, mama s-a apucat să le numere, că îi stătea ei pe creier că data trecută sigur a avut mai puține. Așa se face că a găsit în cutie numai șase folii a câte zece pastile, deci 60 în loc de 90.
– Aha, zice, uite de ce nu mi-a ajuns mie trei luni data trecută, că au pus ăștia mai puține pastile în cutie decât scrie pe ea. Niște hoți!, a conchis mama.
Nu-mi venea să cred, mai ales că o întrebasem pe farmacistă când mi-a dat cutia dacă e pentru trei luni, ea m-a asigurat că da, dar nici prin cap nu mi-a trecut să deschid cutia pe loc și să le număr. Adică, face cineva asta la farmacie?
Acum descopeream și că cutia fusese clar desigilată, căci la un capăt era tăiat plasticul ăla lipit peste capac, dar în rest părea neatinsă, nu era făcut niciun semn pe ea cu pixul, cum am văzut că fac farmacistele atunci când mai scot pastile din câte o cutie etc.
Venisem la moșie și urma să ajungem din nou la București a doua zi, deci n-am putut să mă duc imediat la farmacie. Dar mă gândeam că voi merge la farmacie și nu mă va crede nimeni că nu erau în cutia aia cât scria pe ea. Deja mă vedeam dând vreo 180 de lei pe alte 30 de pastile ca să-i pot asigura mamei medicația pentru cele trei luni. Dar nu era vorba de bani cât de senzația că fusesem trasă pe sfoară. Și unde? La farmacie. Neatenția se plătește, dar chiar așa, să ajungem să numărăm bulinele în fața farmacistului, ca mărcile la valutiști?
La farmacie am început ușor:
– Iată, am această problemă, am cumpărat cutia asta vineri și acasă am constatat că e și desigilată și-i lipsesc și 30 de pastile.
La început, farmacista a încercat să mă convingă că nu avea cum să fie cutia desigilată de la ei, că desigilarea normală se face rupând cu degetul acea bucată mică din carton, peste care e lipit sigiliul transparent. Ce se vede în poză e rezultatul deschiderii și închiderii cutiei de mai multe ori, bașca și-a mai băgat și farmacista degetul în ea, ca să-mi arate cum ar fi trebuit desfăcută, deci acum se vede clar că e desigilată, dar când am ieșit cu ea prima dată din farmacie nu era așa de evident.
– OK, dar eu ce fac acum, vă plătesc 30 de pastile pentru că nici prin cap nu mi-a trecut că trebuie să verific cutia cu medicamente înainte să ies din farmacie!? Așa va trebui să facem de acum încolo?!
Poate că am ridicat un pic și tonul, mai intrase lume în farmacie și aștepta, cert e că a apărut și a doua farmacistă care a scos dintr-un sertar o altă cutie din care a scos trei folii a câte 10 pastile și le-a băgat în cutia mea, spunând că, ce să vezi, cu o zi înainte chiar vânduse o colegă două fracții și nu știu mai ce…
– Păi dumneavoastră în sistem nu puteți vedea cui ați vândut ultima dată 30 de pastile separat? zic. Că așa o să vedeți și cine a desigilat cutia asta și aveți un traseu clar al medicamentului.
– A, nu, zice brusc prima farmacistă, că de fapt noi figurăm în sistem cu 30 de pastile pe plus, și nu știam de unde sunt. Ne cerem scuze!
De ce nu a admis din start situația și a încercat mai întâi să mă descurajeze, arătându-mi cum se desigilează corect o cutie, nu știu. Am luat pastilele, i-am acceptat și scuzele și am plecat. Dar am rămas cu această întrebare: a fost o greșeală omenească sau încercare de substituire de pastile scumpe? Dacă nu și-ar fi numărat mama în ziua aia pastilele din cutie, intrigată că data trecută nu-i ajunseseră, era posibil să constate abia peste două luni că nu i-a ajuns rețeta eliberată pentru trei. Atunci clar nu mai puteam recupera nimic, iar farmacia s-ar fi întrebat în continuare de unde or fi pastilele pe plus.
Cert e că de acum încolo, când o să mai cumpăr ceva de la farmacie o să casc ochii bine la sigiliile cutiilor cu medicamente. Cât trăiești înveți să nu mai fii prost. Ceea ce nu e rău, mai ales când totul se termină cu bine 🙂
Si eu cumpar cateodata retetele parintilor( cam cat o sacosa de 1 leu) si mereu ma minunez cum de nu gresesc farmacistele tot impartind si numarand pastilute, unele minuscule. Iaca, mai gresesc si ele, si acum trebuie sa fim atenti si la farmacie. Altminteri, se greseste des si peste tot!
@Cristina Toader: Înotdeauna se greșește în minus pentru client, niciodată în minus pentru vînzător, este?
Vad, oarecum, un pattern asemanator la supermarket: cumpar bax de 6 sticle de apa minerala, pe bon imi apar 7 sticle. Nu iesisem din magazin, deci imi este foarte usor sa demonstrez greseala. Si totusi vanzatoarea insista ca e vorba doar de garantie, ca poate am luat si alt lichid cu garantie, ca erau de fapt 7 cu o sticla extra. Nu e prima oara cand mi se intampla, am mai avut incidente cu iaurturi, pufuleti, beri etc, unde pe bon imi aparea cate o bucata in plus. Nu vreau sa trag concluzii pripite, dar am impresia ca ne confruntam cu o „piata neagra” in care
clientul de buna credinta plateste x produse, primeste x-y produse, iar cele y produse sunt revandute /sau pur si simplu insusite de vanzatori.
Interesant unde au ajuns hotii.
Legat de farmacie, tatal meu m-a atentionat deja sa nu plec de acolo fara sa verific continutul pachetelor… Deci nu e chiar greseala. Sau o iau razna eu?! 😀
Cumplit , sinuciderea nationala !
Ramai interzis. Incepi sa-ti pui tot soiul de intrebari. Este fara comentarii.
Mie mi s-a întâmplat și viceversa acum câțiva ani,am primit in plus o cutie cu un medicament fff scump,a observat mama după o săptămână când le-a făcut prezența. M-am întors și le-am dus la farmacistă. Dar acum de curând am pățit și varianta asta necâstigatoare și m-am așteptat la fel,la scandal acolo. Numai ca programul cu care lucrează le dă stocul imediat astfel că f repede au numărat cutiile ,au confruntat și cu camerele și am primit cutia in minus.
Ce să zic,eu vreau să cred că a greșit farmacista, că eu cumpăr o plasă de pastile pt ai mei, așa că e ușor să le pierzi șirul.
Stiu, redundant, dar si in Germania se fura cam tot asa, mi s-a intamplat de atatea ori in magazinele alimentare, ca acum ma uit pe bon si numar restul inainte sa plec de pe usa magazinului si nu, nu pun niciun ban in portmoneu, raman cu ei in mana, ca sa am ce sa arat, eventual veririca ei pe camera, ca sunt cam peste tot (din cauza, evident, hotilor). De obicei ma duc la aparatele automate, ca alea iti dau la centima restul si nu se blocheaza niciodata. Am dat la un moment dat o bancnota de 50, cumparatura mea era de pana in 20 de euro si vanzatorul mi-a dat rest la 20 de euro. Pana nu i-am zis ca nu plec din magazin si sa-si cheme seful, sa se uite pe camera, sa verifice, vai, sunt omul rau. Dupa ce au verificat mi-a dat restul (tot el bombanind) si i-am zis „si scuze, ceva???” nimic, tacere. E’inuman sa pretinzi o scuza. Mai nou in restaurante iti dau bonul cu 10% adaugati din start si mai asteapta inca un rand de bacsis (asa ceva….). Am vazut ca au inceput sa puna afise prin magazinele de unde se poate fura, postere in toate limbile (mai putin germana, ca nemtii sunt imaculati), inclusiv romana, ca nu e nimic de furat din acest magazin (in acest caz telefoane mobile), ce vedeti sunt doar fotografii (sic!). La medicamente nu am avut neplaceri, doar ca in cabinet aici, nu se mai elibereaza nicio hartie, iti este pusa reteta direct pe cardul de sanatate, te duci la farmacie, ceri medicamentul, daca nu il au, te intreaba ilogic daca vrei sa anulezi achizitia medicamentului. Daca faci cumva asta, se anuleaza si de pe card, trebuie sa te intorci la medic, sa faca din nou prescpriptia. Daca nu stii limba suficient, ai patit o nepatita 🙂 Fabuloasa Germanie…
Romania nu e nici mai rea, nici mai urata, doar mentalitatile oamenilor o duc rau rau in jos, si din ce vad, de cand am plecat, nimic nu s-a schimbat. Mare pacat de tara asta, mare!!!!
din aceeasi serie, desi putin lateral.
Am primit acum cativa ani o reteta necompensata de la doctor, si m-am dus la farmacie sa o cumpar.
Stimata farmacista zice – 87 lei va rog. Desi de obicei am cash la mine suficient, de data asta m-am cautat in buzunare si zic: Imi pare rau nu am decat 50 lei la mine nu pot sa cumpar medicamentul.
Replica doamnei:
-Nicio problema, avem exact acelasi medicament cu aceeasi reteta si aceeasi substanta activa, doar ca produs in Slovenia(celalalt era din Elvetia), si costa 32 de lei!!!!!!!!!!!!!!!
Am citit undeva ca, costurile cu medicamentele compensate de CNSAS s-au dublat in ultimii cinci ani, e vorba de miliarde de euro pe ani. Ghici cine le plateste.
Aici e o problema diferita. Uneori genericele nu sunt calitative, de ex alea din Slovenia, banuiesc KRKA sunt acceptabile, dar cele produse in India in marea majoritate nu, in cea mai buna situatie nu au aceeasi eficienta cu medicamentul original, in cea mai rea au efecte adverse uneori majore.
Nu ai inteles, vorbim de o farmacie autorizata din capitala tarii si care vinde medicamente autorizate de Ministerul Sanatatii din Romania, plus cel mai probabil de EU,
In comentariul de mai sus nu era vorba de o taraba dintr-un talcioc sau de un WeBsite indian.
Vrei sa spui ca farmaciile din Romania vand generice indiene care au efecte adverse uneori majore? Cate astfel de exemple/cazuri poti documenta?
Personal n-am raportat nici unul la Agentia Nationala a medicamentelor, pentru ca nu ma leg la cap daca nu ma doare, dar multi pacienti se plang de efecte adverse, de la cefalee la dureri abdominale, eruptii cutanate si altele. Am observat ca astmul de ex, nu este bine controlat cu un anume tip de generic si candidozele sunt mai frecvente. Daca un pacient isi poate permite sa plateasca diferenta si sa cumpere medicamentul original, foarte bine, dar CAS compenseaza genericul cu cel mai mic pret.
Pe scurt, o tentativa de teapa de aproape 200 lei.