M ă sună mama adineauri, alarmat-amuzată, că a venit un vecin la ușa ei cu laptopul ca să-i arate articolul meu despre cardul de sănătate. Vecinul… cam de-o vârstă cu mama, dacă nu cumva bate mai mult spre 80 de ani decât ea, are se pare și acces la Internet, spre deosebire de mama care nu vrea să învețe să scrie măcar SMS-uri. Totuși, accesul nu e totul, după cum avem să aflăm.
– A venit domnul X la mine cu laptopul și mă întreabă cine i-a pus lui pe ecran articolul tău? N-am știut ce să-i zic, tu știi?
– Cum i l-a pus pe ecran?
– Așa, era mirat, a zis că el până acum nu a citit ceva scris de tine pe blog și că acuma i l-a pus cineva acolo unde citește el. Și mă întreba pe mine că cine i l-a pus…
– O fi intrat pe un site care a preluat articolul meu de pe blog și așa a ajuns și el să citească…
– Păi cum?
– Păi site-urile astea sunt ca ziarele, de exemplu dacă el citește un ziar de obicei, și în ziarul ăla se publică articolul meu… așa ajunge și domnul X să-l citească.
– Ahaaa, așa? Uite eu nu m-am priceput să-i explic, dar a zis că i-a plăcut. Și să știi că am văzut la televizor că mai multă lume e nelămurită cu cardurile astea de sănătate. Cică au și pe șase-șase-șase ăla în ele…..
ai o mama super 🙂
Da, eu am primit si pe e-mail articolul tau 🙂
E viral de-acum, sa stii.
Nici mama mea nu vrea sa invete sa scrie SMS, ba nici macar cu termostatul nu vrea sa invete sa se descurce. Eu le inteleg, ca nici mie nu-mi place tehnologia asta cu touch screen.