S-au pus primele murături din viața de emigrant. Scobeam verzele de cotoare și m-a lovit revelația că în sfârșit mă transform în mama. A trebuit să plec din România ca să înțeleg diferența dintre verze, care e aia bună pentru murat și, evident, sarmale.
Archive | Bloggerista
RSS feed for this section
Bucureștene
Cum scoate România ce-i mai rău din tine, plus alte constatări de prin minunatul meu oraș natal, care nu-mi pute, dar nici bine nu-mi mai face.
Ce se mai fură
Cum a învățat Dollo să numere pastilele la farmacie, ca să fie sigură că sunt toate în cutie. Cam ca pe vremea când schimbam dolari și mărci la valutiști și ne temeam să nu ne pună ziare între bancnote
Învățarea la români
În sectorul 6 lupta cu digitalizarea s-a dat și a fost pierdută de om. Dacă nu știi cu online-ul nu poți să-ți faci buletin, deci nu meriți să exiști. Noroc că guvernul ne-a permis să ne facem buletin oriunde în țară, pe modelul de succes al vaccinării anti Covid. O experiență din care aflăm că nimeni de la stat nu vrea să asculte și să învețe, ci doar să paseze vina și să-și păstreze postul.
Cum am petrecut de ziua națională a Elveției
Văzut artificii pe Rhin, mers la moaștele lui Freddie Mercury la Montreux, încercat văzut Mont Blanc fără succes, mâncat înghețată la Annecy, plăcut (cât de cât) Lyon, aproape murit de foame la Dijon, întors acasă după 1000 de km
Viața în comun, la noi și la alții
Văzut din capitalismul rapace românesc, în care fiecare petic de pământ e adjudecat, betonat, ras, ars și dotat cu blocuri și mall-uri, urbanismul elvețian pare o mare naivitate, o pierdere de spațiu și de bani. Cum de dezvoltatorul elvețian nu știe să scoată cât mai mulți bani din peticul de pământ pe care construiește?
România onestă își fură căciula
O călătorie cu un tren de navetiști București-Constanța în care nașul fură de conivență cu călătorii, din încasările CFR, iar dacă vrei să-l reclami n-ai unde.
De ce mai votează diaspora
Votăm toți schimbarea din temelii a României, de parcă am și avea vreo șansă ca să se întâmple asta în timpul vieții noastre. Ba unii mai cred și că se vor întoarce „acasă”
Cine mai crede în România onestă
În 2025, trebuie să explicăm ce e onestitatea și la ce e bună. Din reacțiile la dezbaterile electorale tragem concluzia că nu mai contează caracterul omului, dacă a furat în tinerețe sau are de gând să fure în continuare. Important e să nu fie omul rușilor – deși asta e mai greu de dovedit ca un furt -, ca să-l alegem președinte.
În realitate nu se întâmplă absolut nimica
Cugetări de care lumea nu avea nevoie, dar pe care le scriu aici ca să nu rămână doar la mine în cap. Bonus, poze cu și fără pisici de la moșie 🙂
Articles
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
-
Carnavalul din Basel
-
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
-
Onoare de taximetrist
-
POMIAN IONUT: Pot să cumpăr undeva carioca pic? Dacă știți ...
-
Ioana Spiridonica: Apropo de vorbit, mă chinui de aproape un an să ...
-
Dollo: Hei, bine te-am regăsit! Poate facem niste schimb...
-
-
alina: Bine că ați vizitat zona cât timp a fost pace. ...
-
-
-
Ce citim luna asta
