Tag Archives: agenda de telefon

Bărbații din agenda mamei

sarpe

Cum am învățat-o pe mama să (nu) le răspundă admiratorilor la telefon, și ce vor ei de fapt de la ea.

Read More 1 Comment

Vise de adult de ziua copilului

Când eram mică, examenele și lucrările de control îmi chinuiau nopțile. Acum am alte angoase care-mi bântuie subconștientul 🙂

Read More 8 Comments

Cartea de vizită a murit, trăiască networking-ul

Cartea de vizită a soțului patroanei ;)

Dacă mâine moare Facebook, sau Yahoo sau Google, ce se întâmplă cu activitatea noastră, cu contactele, cu bazele de date care ne guvernează viețile? Câți mai aveți agende scrise de mână cu contactele oamenilor cu care colaborați?

Read More 4 Comments

Oldies but goldies

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.