– Visul meu, deși știu că nu-l voi împlini niciodată, este să călătoresc, așa ca voi, să văd măcar o țară străină
– Aveți voie să călătoriți în străinătate?
– Sigur că da, dar nu avem bani pentru asta!
Un pueblo laborioso, revolucionario y culto*
– Visul meu, deși știu că nu-l voi împlini niciodată, este să călătoresc, așa ca voi, să văd măcar o țară străină
– Aveți voie să călătoriți în străinătate?
– Sigur că da, dar nu avem bani pentru asta!
Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛
Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.
Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.
Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!
Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.