Stimați cititori, vă rog să nu mă mai share-uiți, că nu merit. N-am făcut nimic pentru voi și nici nu-mi permit să plătesc un abonament mai scump la firma de hosting 😉
Stimați cititori, vă rog să nu mă mai share-uiți, că nu merit. N-am făcut nimic pentru voi și nici nu-mi permit să plătesc un abonament mai scump la firma de hosting 😉
Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.
Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.
și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.
Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.
Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.
Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai