Spre deosebire de pasagerii lui Adrian Iovan, ai lui Oz sunt prea legați cu centuri de siguranță, incapabili să iasă din „scaun” și să renunțe la propriile obsesii, de aia sfârșesc mistuiți de ură și dor.
Spre deosebire de pasagerii lui Adrian Iovan, ai lui Oz sunt prea legați cu centuri de siguranță, incapabili să iasă din „scaun” și să renunțe la propriile obsesii, de aia sfârșesc mistuiți de ură și dor.
Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.
După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.
Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?
Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.