După ce s-a consacrat (și) cu celebra strigare: „Opriți grătarele, vorbește domnul Geoană!”, la o serbare câmpenească de Ziua muncii, în Parcul Izvor, putem striga acum în cor, de 1 mai-ul care vine: „Opriți grătarele, Vanghelie vrea să coboare!”.
După ce s-a consacrat (și) cu celebra strigare: „Opriți grătarele, vorbește domnul Geoană!”, la o serbare câmpenească de Ziua muncii, în Parcul Izvor, putem striga acum în cor, de 1 mai-ul care vine: „Opriți grătarele, Vanghelie vrea să coboare!”.
Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.
Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.
Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.
Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.
Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților