Opriți grătarele, Vanghelie vrea să coboare!

Mediafax a făcut un interviu cu Marian Vanghelie (primarul sectorului 5 și președinte PSD București). Nu spune în ce context, dar pare un fel de luare de poziție în pregătirea referendumului pentru Legea Capitalei. Din spicuirile difuzate până acum de Mediafax reiese că Vanghelie n-ar fi prea fericit cu ideea de a candida, ca un oarecare, pentru Consiliul general, ca apoi să stea la mâna colegilor din partid sau a unei majorități iluzorii, ca să fie desemnat primar al sectorului 5. Nici primar al Capitalei nu se vede, că e conștient de puterile sale, momentan, așa că e de înțeles de ce lui Vanghelie nu-i surâde schimbarea regulilor în guvernarea Capitalei. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că dacă ar fi numit de consiliu ca să conducă încă o dată sectorul 5 n-ar mai putea să taie și să spânzure cum vrea el, ca acum. Dacă ar face-o se cheamă că orașul ăsta chiar nu mai are nicio șansă.

Vedeți, ce ciudat, deși sunt diametral opuse ca dezvoltare și finanțare, cel mai bogat și cel mai sărac sector al Capitalei gândesc la fel în capetele primarilor lor. Nici Chiliman nu vrea un București condus unitar, nici Vanghelie. De unde putem trage concluzia că se poate fura la fel de bine și de mult din ambele sectoare, și din ăla sărac, și din ăla bogat. Ce contează este numai să-i fii jupân unuia dintre ele.

Cealaltă idee care se desprinde din interviu ar fi că Vanghelie, coloratul primar al sectorului 5, vrea să devină onorabil, ușor pro european, dar și pro rus, cum îi stă bine unui PSD-ist admirator de Iliescu. Iar pentru asta zice că e dispus să sacrifice ce-i era lui mai drag: grătarele și vanghelioanele. Păi dacă privim asta prin filtrul viitoarei legi a orașului, e foarte posibil ca să nu prea mai conteze câți pui congelați sau proaspeți împarți contra voturi prin sector, câte telefoane mobile sau câte paranghelii organizezi pe banii altora. Vor conta doar influențele politice și economice din interiorul consiliului general. Prin urmare, e normal să „evolueze” și Vanghelie. E un tip suficient de isteț cât să-și dea seama ce mai merge și ce nu mai merge ca să rămâi și să-ți consolidezi poziția politică. Din păcate pentru durata vieții noastre, a românilor în general, etapele astea de „dezvoltare” și „evoluție” prin care trec politicienii sunt mult prea lungi și lente. Iar după ce ți-ai ținut alegătorii în Evul mediu câteva mandate, nu prea merge să le vinzi gogoși europene după aia, că ei tot mațul ăla infometat îl vor avea la mitingurile tale.

De aia când avertizează că îi va fi greu oricui vine după el la cârma sectorului 5, Vanghelie are mare dreptate. Nu va fi ușor să scoți sectorul ăla din beznă și jeg.

Altfel, e bine. După ce s-a consacrat (și) cu celebra strigare: „Opriți grătarele, vorbește domnul Geoană!”, la o serbare câmpenească de Ziua muncii, în Parcul Izvor, putem striga acum în cor, de 1 mai-ul care vine: „Opriți grătarele, Vanghelie vrea să coboare!”.

* Mai multe gasiti pe Mediafax

*Azi aflăm și când se va organiza referendumul pentru adoptarea Legii Capitalei

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?