Vechile obiceiuri mor greu

Ce se intampla cand te intorci la serviciu si gasesti un computer pe birou, in locul masinii de scris mecanice.

Ce se intampla cand te intorci la serviciu si gasesti un computer pe birou, in locul masinii de scris mecanice. Pe un site american cineva zicea ca asta se poate intampla dupa 30 de ani. Eu as zice ca la noi asta se poate intampla si dupa o pauza mai scurta. Eu una am prins masina de scris si in 1994 cand am intrat in presa. Pe vremea aia textele erau scrise de mana, apoi batute la masina, apoi culese la linotip (adica literele turnate in plumb), apoi puse „in pagina”,  intr-un cadru metalic, pe care se dadea cu cerneala si se faceau primele „perii”, adica primele copii pe foi mari de hartie, dupa care se faceau corecturi si tot asa. La final se striga „calandru”, iar paginile bune de tipar ajungeau in rotativa si uite asa iesea ziarul cald si un pic umed, mirosind doar a cerneala tipografica si nu a mogul, ca acuma…

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.