Vechile obiceiuri mor greu

Ce se intampla cand te intorci la serviciu si gasesti un computer pe birou, in locul masinii de scris mecanice.

Ce se intampla cand te intorci la serviciu si gasesti un computer pe birou, in locul masinii de scris mecanice. Pe un site american cineva zicea ca asta se poate intampla dupa 30 de ani. Eu as zice ca la noi asta se poate intampla si dupa o pauza mai scurta. Eu una am prins masina de scris si in 1994 cand am intrat in presa. Pe vremea aia textele erau scrise de mana, apoi batute la masina, apoi culese la linotip (adica literele turnate in plumb), apoi puse „in pagina”,  intr-un cadru metalic, pe care se dadea cu cerneala si se faceau primele „perii”, adica primele copii pe foi mari de hartie, dupa care se faceau corecturi si tot asa. La final se striga „calandru”, iar paginile bune de tipar ajungeau in rotativa si uite asa iesea ziarul cald si un pic umed, mirosind doar a cerneala tipografica si nu a mogul, ca acuma…

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.