PDL-ul, cel mai tare din parcare

Dupa ce Cocos le-a facut cinste ani de zile cu parcarea de la Cismigiu, greii PDL ii dau acuma tepe lui Oprescu si refuza sa plateasca 1,50 lei pe ora

Azi am avut treabă cu mașina prin oraș, și a fost nevoie s-o las o oră undeva în centru. Ca să n-am surpriza să n-o mai găsesc când mă întorc am dus-o în parcarea circulară de la intrarea în Cișmigiu, unde e sediul PDL București. Adică acolo de unde dau bule către țară toți „greii PDL”, la televizor, când merg, lunea, la ședința de partid.

Un leu cincizeci, primit chitanță, indicat loc, parcat. Simplu, elegant, civilizat. Când să ies din parcare, o întreb așa, cetățenește, pe parcangiță: „Dar ăștia când vin la partid aici, plătesc parcarea?”. „Plătesc pe dracu, doamnă! Uite atâta lista tre să fac la primărie cu mașinile lor, ca să justific de ce n-am făcut încasări lunea!”, zice nu năduf femeia.

Parcarea aia, ca și celelalte din oraș, a fost exploatată în ultimii 15 ani de Dalli, adică de domnul Cocoș, adică soțul doamnei Udrea. După ce a venit Oprescu la primărie s-a rupt lanțul de iubire, și primăria a rechiziționat toate locurile în care Cocoș investise sudoarea lui de ani de zile, sub formă de dungi cu vopsea albă pe asfalt. Acum parcările sunt exploatate direct de primărie, oamenii plătiți de primărie, chitanțele tăiate de oamenii primăriei. Desigur că toate aceste fonduri strânse astfel se vor capitaliza în viitoare parcări supraetajate sau subterane, așa cum sunt în lumea civilizată, că de aia nu putuse primăria să face unele până acum, că îi ținea Cocoș ciocul pe ceafă.

Revenind la zgârcenia PDL-iștilor care nu-și plătesc parcarea, ar fi de adăugat că și la Dalli, și la primărie, o oră de parcare sau două nu te aduce la sapă de lemn. Dar îmi imaginez că, preocupați cum îi știm de greutățile prin care trece țara, și de rezolvarea lor, membrilor PDL nu le mai stă mintea la lucrurile astea mărunte. Cu siguranță că n-au plătit niciodată pe vremea Dalli, de aia n-o fac nici acum. Cum ar fi fost să vină Cocoș la Băsescu sau la Videanu (care i-au tot prelungit de câteva ori contractul pentru exploatarea parcărilor bucureștene, fără nicio licitație) și să le zică „plătiți, bă, și voi parcarea aia de la Cișmigiu, că-mi faceți pagubă în fiecare luni și nu pot să-i mai cumpăr gentuțe lu Nuți!”.

Așa că, dacă vă mai dă prin cap vreodată întrebarea aia celebră: de ce n-avem și noi parcări? (Precum chinezii, de exemplu 😀) Păi uite de aia, că ăia care ar trebui să le facă sunt din categoria care opresc mașinile pe avarii pe prima bandă și-i doare-n roata de rezervă de faptul că blochează circulația în spate. Sau dacă nimeresc într-o parcare fug fără să plătească.

Etichete: ,

4 comentarii la “PDL-ul, cel mai tare din parcare” Subscribe

  1. Escu 22/03/2011 at 21:46 #

    nu stiu cum de mai ai rabdare sa scrii despre cretinii astia…

    • Dollo 22/03/2011 at 22:32 #

      Si eu ma mir cateodata 🙂

  2. Gilbert 23/03/2011 at 07:22 #

    Deci e parcarea primăriei? Administrată de primărie din bani publici, adică ai contribuabililor? Cu taxator plătit tot din banii contribuabililor? Şi „domnii” aceia nu se sinchisesc de-un leu cincizeci? Păi ăsta e un scuipat direct în obrazul contribuabilului…

    • Dollo 23/03/2011 at 10:28 #

      Inca un scuipat, probabil cel mai mic si uscat 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?