PDL-ul, cel mai tare din parcare

Dupa ce Cocos le-a facut cinste ani de zile cu parcarea de la Cismigiu, greii PDL ii dau acuma tepe lui Oprescu si refuza sa plateasca 1,50 lei pe ora

Azi am avut treabă cu mașina prin oraș, și a fost nevoie s-o las o oră undeva în centru. Ca să n-am surpriza să n-o mai găsesc când mă întorc am dus-o în parcarea circulară de la intrarea în Cișmigiu, unde e sediul PDL București. Adică acolo de unde dau bule către țară toți „greii PDL”, la televizor, când merg, lunea, la ședința de partid.

Un leu cincizeci, primit chitanță, indicat loc, parcat. Simplu, elegant, civilizat. Când să ies din parcare, o întreb așa, cetățenește, pe parcangiță: „Dar ăștia când vin la partid aici, plătesc parcarea?”. „Plătesc pe dracu, doamnă! Uite atâta lista tre să fac la primărie cu mașinile lor, ca să justific de ce n-am făcut încasări lunea!”, zice nu năduf femeia.

Parcarea aia, ca și celelalte din oraș, a fost exploatată în ultimii 15 ani de Dalli, adică de domnul Cocoș, adică soțul doamnei Udrea. După ce a venit Oprescu la primărie s-a rupt lanțul de iubire, și primăria a rechiziționat toate locurile în care Cocoș investise sudoarea lui de ani de zile, sub formă de dungi cu vopsea albă pe asfalt. Acum parcările sunt exploatate direct de primărie, oamenii plătiți de primărie, chitanțele tăiate de oamenii primăriei. Desigur că toate aceste fonduri strânse astfel se vor capitaliza în viitoare parcări supraetajate sau subterane, așa cum sunt în lumea civilizată, că de aia nu putuse primăria să face unele până acum, că îi ținea Cocoș ciocul pe ceafă.

Revenind la zgârcenia PDL-iștilor care nu-și plătesc parcarea, ar fi de adăugat că și la Dalli, și la primărie, o oră de parcare sau două nu te aduce la sapă de lemn. Dar îmi imaginez că, preocupați cum îi știm de greutățile prin care trece țara, și de rezolvarea lor, membrilor PDL nu le mai stă mintea la lucrurile astea mărunte. Cu siguranță că n-au plătit niciodată pe vremea Dalli, de aia n-o fac nici acum. Cum ar fi fost să vină Cocoș la Băsescu sau la Videanu (care i-au tot prelungit de câteva ori contractul pentru exploatarea parcărilor bucureștene, fără nicio licitație) și să le zică „plătiți, bă, și voi parcarea aia de la Cișmigiu, că-mi faceți pagubă în fiecare luni și nu pot să-i mai cumpăr gentuțe lu Nuți!”.

Așa că, dacă vă mai dă prin cap vreodată întrebarea aia celebră: de ce n-avem și noi parcări? (Precum chinezii, de exemplu 😀) Păi uite de aia, că ăia care ar trebui să le facă sunt din categoria care opresc mașinile pe avarii pe prima bandă și-i doare-n roata de rezervă de faptul că blochează circulația în spate. Sau dacă nimeresc într-o parcare fug fără să plătească.

Tags: ,

4 Responses to “PDL-ul, cel mai tare din parcare” Subscribe

  1. Escu 22/03/2011 at 21:46 #

    nu stiu cum de mai ai rabdare sa scrii despre cretinii astia…

    • Dollo 22/03/2011 at 22:32 #

      Si eu ma mir cateodata 🙂

  2. Gilbert 23/03/2011 at 07:22 #

    Deci e parcarea primăriei? Administrată de primărie din bani publici, adică ai contribuabililor? Cu taxator plătit tot din banii contribuabililor? Şi „domnii” aceia nu se sinchisesc de-un leu cincizeci? Păi ăsta e un scuipat direct în obrazul contribuabilului…

    • Dollo 23/03/2011 at 10:28 #

      Inca un scuipat, probabil cel mai mic si uscat 😉

Leave a Reply

Oldies but goldies

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉