Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.
Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.
Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.
Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni
Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.
Dar cum faci să nu cază/sară dupe balcon? Că văz că ar puta…
Păi nu fac nimic, e ea deșteaptă 🙂 Până să înceapă viscolul a avut mereu ușa deschisă la balcon, i-am mutat și litiera acolo, și nu a fost tentată să sară. Sper să rămână la fel de înțeleaptă și pe viitor.
Păi și dache apare o păsăriche, nu sare s-o prinză? Caz în care, dacă nu apreciază bine distanța de frânare…
Păsări apar, dar ea mai degrabă se războiește cu muștele. Am stat într-o zi să observ ce face și se cam lasă păgubașă/își pierde interesul când musca/albina depășește teritoriul balconului. Nu știu, poate nu vede mai departe… 🙂 Sau își cunoaște limitele. Sau am avut noroc până acum 🙂
In prima poza e ceva de genu: „take me back into the house, human!” :))
În prima poză alerga niște fulgi de zăpadă care săltau purtați de vânt de colo colo, dar nu au ieșit și ei în poză.
Da’ chiar vrea sa o bagi la caltabosi, s-a „implinit” bine de tot.
Păi dacă doarme și mănâncă toată ziua. Ah, și din când în când oftează. Zorro al vostru nu face la fel?
Jos cu Toshiba! Jos cu Partidul! 😛
Toate până la Toshiba! 😛
Mîțele NU sar din balcon, este foarte clar că percep înălțimea. În schimb le place foarte mult să domine peisajul observînd tot ce se mișcă dintr-o poziție înaltă și inaccesibilă pentru alții. Desigur dacă balconul e la etajul 9 nu știu ce plăcere mai au, nu cunosc situația. Am avut un motan care circula sus-jos pe viță (et.1) dar întotdeauna studia terenul minute în șir înainte de a coborî. Actualmente am o pisică care admiră și ea împrejurimile dar nu folosește vița deoarece are un vîrf de lăbuță paralizat (motivul pt. care am și cules-o de pe stradă). În schimb de cînd e zăpadă m-au năpădit mîțucii fostei femei de serviciu (decedată recent) care urcă fără probleme zbierînd după mîncare (și le dau, firește).
Matzele SAR de la balcon, iti spun sigur. A mea a sarit intr-o secunda.
Cum au reacţionat Piedone, Oprescu şi alţii, dimineață, la vederea musafirului alb de pe străzi.
După vreo câteva minute de explorare și-au scuturat lăbuțele și au intrat în primării să tragă altele.
Pam-pam!
Cat de draguta era Toshiba cand era micuta! 🙂
Unii ar zice că dimpotrivă, acum e mai drăguță 🙂 Chestie de gust
Eh, ce puteai sa zici si tu acum, doar nu ai fi recunoscut! 😀
pai daca e uda zapada… 😛