După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.
Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.
Dar cum faci să nu cază/sară dupe balcon? Că văz că ar puta…
Păi nu fac nimic, e ea deșteaptă 🙂 Până să înceapă viscolul a avut mereu ușa deschisă la balcon, i-am mutat și litiera acolo, și nu a fost tentată să sară. Sper să rămână la fel de înțeleaptă și pe viitor.
Păi și dache apare o păsăriche, nu sare s-o prinză? Caz în care, dacă nu apreciază bine distanța de frânare…
Păsări apar, dar ea mai degrabă se războiește cu muștele. Am stat într-o zi să observ ce face și se cam lasă păgubașă/își pierde interesul când musca/albina depășește teritoriul balconului. Nu știu, poate nu vede mai departe… 🙂 Sau își cunoaște limitele. Sau am avut noroc până acum 🙂
In prima poza e ceva de genu: „take me back into the house, human!” :))
În prima poză alerga niște fulgi de zăpadă care săltau purtați de vânt de colo colo, dar nu au ieșit și ei în poză.
Da’ chiar vrea sa o bagi la caltabosi, s-a „implinit” bine de tot.
Păi dacă doarme și mănâncă toată ziua. Ah, și din când în când oftează. Zorro al vostru nu face la fel?
Jos cu Toshiba! Jos cu Partidul! 😛
Toate până la Toshiba! 😛
Mîțele NU sar din balcon, este foarte clar că percep înălțimea. În schimb le place foarte mult să domine peisajul observînd tot ce se mișcă dintr-o poziție înaltă și inaccesibilă pentru alții. Desigur dacă balconul e la etajul 9 nu știu ce plăcere mai au, nu cunosc situația. Am avut un motan care circula sus-jos pe viță (et.1) dar întotdeauna studia terenul minute în șir înainte de a coborî. Actualmente am o pisică care admiră și ea împrejurimile dar nu folosește vița deoarece are un vîrf de lăbuță paralizat (motivul pt. care am și cules-o de pe stradă). În schimb de cînd e zăpadă m-au năpădit mîțucii fostei femei de serviciu (decedată recent) care urcă fără probleme zbierînd după mîncare (și le dau, firește).
Matzele SAR de la balcon, iti spun sigur. A mea a sarit intr-o secunda.
Cum au reacţionat Piedone, Oprescu şi alţii, dimineață, la vederea musafirului alb de pe străzi.
După vreo câteva minute de explorare și-au scuturat lăbuțele și au intrat în primării să tragă altele.
Pam-pam!
Cat de draguta era Toshiba cand era micuta! 🙂
Unii ar zice că dimpotrivă, acum e mai drăguță 🙂 Chestie de gust
Eh, ce puteai sa zici si tu acum, doar nu ai fi recunoscut! 😀
pai daca e uda zapada… 😛