Tag Archives: dorinte

Voi ce n-ați reușit să deveniți?

cand te faci mare si renunti

Faceți ce vă place? Simțiți că sunteți utili cumva societății? Cum vă definiți? Câteva întrebări existențiale la care vă invit să răspundeți, dacă vreți, ca să mă ajutați să-mi dau seama dacă it’s just me or suntem mai mulți așa?

Mai mult 33 comentarii

2015

carare-parc

Ce am făcut în 2014 și ce vreau de la mine în 2015

Mai mult 8 comentarii

Primul Revelion fără dorințe

Și duse au fost, ca miezul nopții

Aproape tot ce mi-am dorit până acum mi s-a întâmplat, dar mi-am dat seama că nu era ce aveam nevoie. Așa că anul ăsta nu mi-am mai dorit nimic. Las viața să mă surprindă 😉

Mai mult 8 comentarii

Iar îmi doresc, de ziua mea, ceva

Moules frites a la Dollo

Dat fiind că la 42 lumea nu prea știe ce să-ți dorească (sănătatea și pensia sunt două chestii care nu merg în România), ăștia tineri deja se uită la tine ca la o mumie, am zis să nu exagerez cu pretențiile, așa că vă cer ceva simplu și care nu vă costă nimic. Vă ofer la schimb o rețetă de moules frites.

Mai mult 44 comentarii

Ce-mi doresc de ziua mea

Un camp cu maci din apropierea Buzaului

Flori de camp, mare, prieteni, sanatate, minte ascutita si preturi mici la piata de legume fructe…

Mai mult 10 comentarii

Oldies but goldies

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.