Ce-mi doresc de ziua mea

Flori de camp, mare, prieteni, sanatate, minte ascutita si preturi mici la piata de legume fructe...

Cate ceva din urmatoarele lucruri:

– un buchet cu flori de camp (mama intotdeauna imi cumpara gladiole de ziua mea, florile cele mai lipsite de gratie, dupa parerea mea. In adolescenta am avut curaj sa-i spun ca nu-mi plac, si de atunci imi cumpara trandafiri sau orhidee. Totusi, cel mai mult imi plac florile de camp, iar de ziua mea se gasesc din belsug. Regina buchetului trebuie sa fie floarea soarelui, firesc 🙂

– sa vad marea si sa fac o baie in ea (nu conteaza care mare, cel mai probabil anul asta va fi marea cea neagra…)

– sa beau sampanie (sau vin verde de Portugalia) si sa mananc fructe de mare cu ocazia reintalnirii cu marea

– sa-si aminteasca de ziua mea oamenii pentru care nu conteaza ce-am fost si ce-am ajuns 😉

– una din cartile lui Saramago pe care inca nu am cumparat-o, respectiv: Anul mortii lui Ricardo Reis, Asediul Lisabonei sau Toate numele…

– o presa din aia de cafea care se gaseste la Ikea si e ieftina, nu stiu cum se numeste, dar e o cana din sticla cu o presa in interior, in care se pune cafeaua si apa fierbinte si se decanteaza….

– o aparatoare de soare pentru obiectivul foto

– un bonsai adevarat

– o rezolvare a dilemei in care ma aflu acum 🙂

– sa adun pe blog mai multi oameni carora le place ce scriu

Nu va spun cand e ziua mea, pentru ca nu asta e scopul acestui post. E intr-o zi mare, cum ar zice raposata bunica-mea 🙂 Si nu e important nici ca bilant, nu e o cifra rotunda, nu e niciun prag pentru mine, e doar o zi in care m-am nascut eu si multe alte milioane de oameni probabil. E mai degraba un mesaj pentru cei care stiu cand e si se dau de ceasul mortii ca nu stiu cu ce sa ma surprinda 😛 Altfel as fi pus dorinte mai costisitoare, cum ar fi sa am un caine, deci si curtea aferenta, sa am un obiectiv foto performant, sa primesc in dar o bicicleta, sa petrec un concediu relaxant pe o insula greceasca sau sa pun piciorul in Brazilia mai la toamna… Toate numai ganduri de bine, pentru un potential financiar ce nu graviteaza, insa, in jurul prietenilor mei.

Asadar, pe langa toate astea, fireste, imi doresc sa fiu sanatoasa, sa reusesc sa castig bani suficienti cel putin inca 5 ani de acum incolo, cat sa achit creditul al masina, sa fiu iubita si apreciata, sa stralucesc prin inteligenta si umor… Dar in realitate imi doresc doar sa fac pace cu mine insami si sa ma multumesc cu ceea ce am. E suficient fata de ce nu au o gramada de oameni 🙂

Etichete: , ,

10 comentarii la “Ce-mi doresc de ziua mea” Subscribe

  1. Georgica L 13/06/2010 at 22:06 #

    Deci, s-a aruncat buzduganul???

    Postarea asta e ca in filmele alea americane (voi, care nu stiti cand e ziua lu' Dollo, vedeti ca are legatura cu America) cand mirii fac lista cu ceea ce vor sa primeasca in dar de la invitati. sper sa nu uit sa sun. Anul trecut, parca n-am uitat. Depinde in ce pasa sunt anul asta. Dupa ce mi-a redus leafa mogulu… Sper sa nu uit.

    • Dollo 13/06/2010 at 23:00 #

      Noi sa fim sanatosi, se poate si mai rau decat o taiere de leafa 😉 Ai sunat intotdeauna 🙂

  2. Monica 14/06/2010 at 02:11 #

    La multi ani! (in avans, daca e sa ma iau dupa comentariul lui Georgica L)

    Dorința cu blogul s-a împlinit parțial, mulți prieteni de-ai mei te citesc ”cu religiozitate”, cât despre mine- pândesc notificările de pe Facebook să văd când mai scrii. 🙂

    Si nu stiu daca am apucat sa-ti spun, dar expresia ”roma people on the left” a facut furori in grupul meu de amici, a devenit o expresie pe care o folosim cand o cere contextul si pare tot mai amuzanta 🙂

    • Dollo 14/06/2010 at 12:54 #

      @Monica – hei, ce-mi spui tu face cat toata lista mea la un loc 🙂 Multumesc, tocmai mi-ai facut ziua mai buna!
      @Oana – nu striga, sa lasam misterul sa ne guverneze viata 😉 Cat despre lista, cum zicea si Georgica, se poate face ca la nuntile americane, fiecare scrie ce a ales. Tu intri insa in categoria cu telefonul, ca nu e cazul sa facem cheltuieli inutile, noi astia „free lanceri” 🙂

  3. Oana B. 14/06/2010 at 02:36 #

    Pai, si cum facem? Alegem de pe lista si iti zicem, ca sa bifezi si sa nu primesti "dubluri"? Eu stiu cand e ziua ta, vrei sa strig in gura mare pe blog? 😀

  4. Oana B. 14/06/2010 at 14:05 #

    Ei, macar un buchet cu flori de camp tot imi permit si eu. Poate chiar si o incercare de rezolvare a dilemei in care te afli. 😉

    • Dollo 14/06/2010 at 14:35 #

      Ar fi chiar mai mult decat merit 🙂

  5. Gilbert 14/06/2010 at 23:26 #

    La două puncte ale listei tale mă pot prinde să le îndeplinesc de aici… 🙂

    • Dollo 15/06/2010 at 00:24 #

      Sa nu exageram, dam cate unul ca sa ajunga la toata lumea 🙂

  6. eugenie 16/06/2010 at 11:25 #

    şi eu îţi doresc de ziua ta să te mai văz şi real 🙂 eu locuiesc lângă Ikea 😛

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!