Ce-mi doresc de ziua mea

Flori de camp, mare, prieteni, sanatate, minte ascutita si preturi mici la piata de legume fructe...

Cate ceva din urmatoarele lucruri:

– un buchet cu flori de camp (mama intotdeauna imi cumpara gladiole de ziua mea, florile cele mai lipsite de gratie, dupa parerea mea. In adolescenta am avut curaj sa-i spun ca nu-mi plac, si de atunci imi cumpara trandafiri sau orhidee. Totusi, cel mai mult imi plac florile de camp, iar de ziua mea se gasesc din belsug. Regina buchetului trebuie sa fie floarea soarelui, firesc 🙂

– sa vad marea si sa fac o baie in ea (nu conteaza care mare, cel mai probabil anul asta va fi marea cea neagra…)

– sa beau sampanie (sau vin verde de Portugalia) si sa mananc fructe de mare cu ocazia reintalnirii cu marea

– sa-si aminteasca de ziua mea oamenii pentru care nu conteaza ce-am fost si ce-am ajuns 😉

– una din cartile lui Saramago pe care inca nu am cumparat-o, respectiv: Anul mortii lui Ricardo Reis, Asediul Lisabonei sau Toate numele…

– o presa din aia de cafea care se gaseste la Ikea si e ieftina, nu stiu cum se numeste, dar e o cana din sticla cu o presa in interior, in care se pune cafeaua si apa fierbinte si se decanteaza….

– o aparatoare de soare pentru obiectivul foto

– un bonsai adevarat

– o rezolvare a dilemei in care ma aflu acum 🙂

– sa adun pe blog mai multi oameni carora le place ce scriu

Nu va spun cand e ziua mea, pentru ca nu asta e scopul acestui post. E intr-o zi mare, cum ar zice raposata bunica-mea 🙂 Si nu e important nici ca bilant, nu e o cifra rotunda, nu e niciun prag pentru mine, e doar o zi in care m-am nascut eu si multe alte milioane de oameni probabil. E mai degraba un mesaj pentru cei care stiu cand e si se dau de ceasul mortii ca nu stiu cu ce sa ma surprinda 😛 Altfel as fi pus dorinte mai costisitoare, cum ar fi sa am un caine, deci si curtea aferenta, sa am un obiectiv foto performant, sa primesc in dar o bicicleta, sa petrec un concediu relaxant pe o insula greceasca sau sa pun piciorul in Brazilia mai la toamna… Toate numai ganduri de bine, pentru un potential financiar ce nu graviteaza, insa, in jurul prietenilor mei.

Asadar, pe langa toate astea, fireste, imi doresc sa fiu sanatoasa, sa reusesc sa castig bani suficienti cel putin inca 5 ani de acum incolo, cat sa achit creditul al masina, sa fiu iubita si apreciata, sa stralucesc prin inteligenta si umor… Dar in realitate imi doresc doar sa fac pace cu mine insami si sa ma multumesc cu ceea ce am. E suficient fata de ce nu au o gramada de oameni 🙂

Etichete: , ,

10 comentarii la “Ce-mi doresc de ziua mea” Subscribe

  1. Georgica L 13/06/2010 at 22:06 #

    Deci, s-a aruncat buzduganul???

    Postarea asta e ca in filmele alea americane (voi, care nu stiti cand e ziua lu' Dollo, vedeti ca are legatura cu America) cand mirii fac lista cu ceea ce vor sa primeasca in dar de la invitati. sper sa nu uit sa sun. Anul trecut, parca n-am uitat. Depinde in ce pasa sunt anul asta. Dupa ce mi-a redus leafa mogulu… Sper sa nu uit.

    • Dollo 13/06/2010 at 23:00 #

      Noi sa fim sanatosi, se poate si mai rau decat o taiere de leafa 😉 Ai sunat intotdeauna 🙂

  2. Monica 14/06/2010 at 02:11 #

    La multi ani! (in avans, daca e sa ma iau dupa comentariul lui Georgica L)

    Dorința cu blogul s-a împlinit parțial, mulți prieteni de-ai mei te citesc ”cu religiozitate”, cât despre mine- pândesc notificările de pe Facebook să văd când mai scrii. 🙂

    Si nu stiu daca am apucat sa-ti spun, dar expresia ”roma people on the left” a facut furori in grupul meu de amici, a devenit o expresie pe care o folosim cand o cere contextul si pare tot mai amuzanta 🙂

    • Dollo 14/06/2010 at 12:54 #

      @Monica – hei, ce-mi spui tu face cat toata lista mea la un loc 🙂 Multumesc, tocmai mi-ai facut ziua mai buna!
      @Oana – nu striga, sa lasam misterul sa ne guverneze viata 😉 Cat despre lista, cum zicea si Georgica, se poate face ca la nuntile americane, fiecare scrie ce a ales. Tu intri insa in categoria cu telefonul, ca nu e cazul sa facem cheltuieli inutile, noi astia „free lanceri” 🙂

  3. Oana B. 14/06/2010 at 02:36 #

    Pai, si cum facem? Alegem de pe lista si iti zicem, ca sa bifezi si sa nu primesti "dubluri"? Eu stiu cand e ziua ta, vrei sa strig in gura mare pe blog? 😀

  4. Oana B. 14/06/2010 at 14:05 #

    Ei, macar un buchet cu flori de camp tot imi permit si eu. Poate chiar si o incercare de rezolvare a dilemei in care te afli. 😉

    • Dollo 14/06/2010 at 14:35 #

      Ar fi chiar mai mult decat merit 🙂

  5. Gilbert 14/06/2010 at 23:26 #

    La două puncte ale listei tale mă pot prinde să le îndeplinesc de aici… 🙂

    • Dollo 15/06/2010 at 00:24 #

      Sa nu exageram, dam cate unul ca sa ajunga la toata lumea 🙂

  6. eugenie 16/06/2010 at 11:25 #

    şi eu îţi doresc de ziua ta să te mai văz şi real 🙂 eu locuiesc lângă Ikea 😛

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.