Unul dintre marile motive de dezamăgire din viața mamei a fost, și constat că a rămas, faptul că un anumit bărbat – EL – nu e capabil să facă impresie artistică la ocazii. Fie zi de naștere, onomastică, sărbătoare de orice fel, omul ăsta nu a știut niciodată să o dea pe spate pe mama cu un cadou. În primul rând nu știe să cumpere flori. Toate florile aduse de el vreodată au fost ori jigărite, ori s-au ofilit rapid. (Întotdeauna îl păcălesc țigăncile, zice el. Te păcălesc pentru că te văd zgârcit, zice ea.) Apoi nici la alte cadouri nu se pricepe, cert e că de 40 de ani de când se cunoaște el cu mama, și-și fac cadouri reciproc, nu a reușit vreodată să o facă să exclame cu satisfacție că în sfârșit e bucuroasă de acel cadou.
Acum, pentru corectitudine trebuie să admit că mama este probabil ființa cea mai greu de mulțumit pe care o cunosc eu. În plus, în ultimii ani nici ea nu se dă peste cap când îi face lui un cadou. Mai mereu pică măgăreața pe mine să-i iau ceva omului, de la raionul de cosmetice din supermarket. Orice, că oricum „el nu apreciază”. Nici mie nu mi-e ușor să o surprind plăcut cu ceva, și dacă e ceva ce ei îi e foarte străin e capacitatea de a face complimente cuiva. Critica îi e mai la îndemână.
Omul are acum destul de mult peste 80 de ani și e puțin probabil că dacă nu s-a străduit până acum, o va face de acum încolo. De altfel și mama a început să se mai consoleze. Așa de mult încât acum a ajuns un motiv de amuzament, între noi două, calitatea florilor aduse de EL. Deunăzi m-a sunat ca să-mi povestească că domnul V. (vecin de o viață cu ea, și el de vreo 90 și ceva de ani) i-a adus ca mărțișor un ghiveci cu o primulă de mai mare frumusețea (6 lei la țigănci, s-a interesat mama). De față la înmânarea ghiveciului s-a aflat și EL, motiv pentru care reacția mamei la vederea florii a fost mult exagerată. A recunoscut și ea, dar numai față de mine, că a avut un orgasm mimat doar pentru a impresiona audiența. Gen „vezi, mă, ce flori se aduc? ia și tu aminte!”.
EL a luat aminte și azi s-a prezentat cu două mărțișoare (unul pentru mine) și două fire de zambile. Mama mi-a arătat un pahar de plastic, pe masa din bucătărie, cu două zambile firave, leșinate fiecare pe câte o margine a paharului. O priveliște înduioșătoare. Am râs copios amândouă.
Ce a deranjat-o întotdeauna pe mama la gesturile lui a fost că vin din zgârcenie. Că „nu s-a îndurat” să dea și el mai mulți bani, și nu l-ar fi fraierit florăresele. Zice ea. Eu cred că el pur și simplu nu simte nicio chemare pentru tradițiile astea puse în calea bărbaților ca niște capcane pe drumul spre femeie. Omul știe că trebuie să facă niște gesturi, dar pentru că lui nu i se par importante le acordă efort, bani și atenție la limită. Prin urmare, da, se prezintă cu niște chestii de complezență, pe care scrie mare „dezinteres”. Nu înseamnă că le sunt indiferente și femeile, ci doar că ei nu pot să se lase pătrunși de niște tradiții.
Eu una n-am cunoscut în viața mea decât un singur bărbat care acorda atenție acestor nimicuri. Restul se străduiau (sau nu) să facă față relativ onorabil „obligațiilor” și evident le ieșea ceva scremut. Asta e chestia cu așteptările astea de Valentin, 1-8 martie și alte sărbători de gen. Sigur că oricărei femei îi place să primească flori – cu rarisime excepții – dar și dacă ăsta e un chin pentru bărbatul de la care se așteaptă, poate ar fi bine să-și ajusteze așteptările și să savureze alte bucurii pe care respectivul i le oferă. Poate compensează el cu ceva, nu? Iar dacă nu, oricând e bun și un râs sănătos la vederea florilor obosite cu care se prezintă la jupâneasă 😛
Florile sunt un căcat. Ispeșăli dacă-s buchete care se ofilesc. Civilizat ar fi să oferi flori în ghiveci, nu să susții activ măcelărirea florilor.
Pe de altă parte, ocaziile astea sunt numai bune de îngrășat țigăncile.
Cum spuneam, florile sunt un căcat. Nu se mănâncă, nu se citesc, nu dau orgasme.
ca sa te parafrazez, florile ajuta uneori la o acuplare 😉
Că așa-s unele gâște, le dai un leuștean, și brusc li se deschide orizontul…
@Dollo: prezervativul ajuta.
@Béranger: Li se deschid orizonturile, ca daca nu sunt betege au doua.
sory, dar un cadou nu trebuie musai sa se manance, sa se citeasca, sa dea orgasme sau sa fie util la ceva ca sa bucure o femeie.
Saracul barbat, imi pare rau de el.
Ce tot atatea buruieni? O partida serioasa de sex sa o faci sa se simta in al noua lea cer si ai rezolvat problema. 🙂 Si va fi si ea de zeci de mii de ori mai multumita. Daca o faci sa si ejaculeze esti centaurul ei. 🙂
Béranger cam are dreptate, ultima floare pe care i-am oferit-o a fost la ghivechi. 😀 Dar adevaratul cadou a venit dupa.
Doua simple comentarii:
– „tradițiile astea puse în calea bărbaților ca niște capcane pe drumul spre femeie”. Desigur ca obligatiile de inceput de luna martie pot fi privite si asa. Dar ce pretentii puteti avea de la un biet octogenar? „Drumul spre femeie?” E vorba desigur despre drumul spre sufletul femeii, dar pentru asta au fost dejuns cele cateva decenii de prietenie sau trai impreuna. V-ati gandit insa si la cei carora, indiferent de varsta, le face lor placere oferirea unei flori, cand vad bucuria intiparita pe chipul femeii iubite?
– „Sigur că oricărei femei îi place să primească flori – cu rarisime excepții”. Intr-adevar, nu am intalnit femeie care sa priveasca cu dispret sau indiferenta oferirea unei flori. Acest gest nu tine atat de o traditie desueta, cat de o elementara buna crestere. E drept insa ca unele femei prefera o sticla de parfum Chanel sau o bijuterie frumoasa, chiar cu pietre Swarovski…
Pietrele Swarovski sunt bullshit. Baga ceva mai rafinat daca doresti sa o dai pe spate. 🙂
Mie chiar nu-mi place sa primesc flori. In afare de rare momente, mi se pare ca incurca locul degeaba si ma obliga sa am grija de ele. Pentru 2 minute (maxim) pe zi cat ma uit la ele, nu merita. Exceptia – zambilele, de care ma bucur pentru ca imi place mirosul.
Si nu-mi place sa primesc nici martisoare. Da, sunt frumoase, so what? Nu pot purta mai mult de unul si am trecut de faza cand vreau sa posed tot ce e frumos.
Sunt barbat, nu sunt generic structurat… deh, vad ca tot barbatii sunt de vina. Eu sunt martisorul si floare sotiei de 20 de ani batuti pe muche. Si ma iubeste mai mult ca la inceput. Da, recunosc in primul an de casatorie, de ziua ei de nastere care corespunde si cu ziua casatoriei, i-am adus 24 de trandafiri. Rosii! Da’ nu ma intrebati cat au tinut ;o)
Doar că de 1 martie fetele dau mărțișoare la toată lumea. Nimic nu știți 🙁
Văd foarte multe scuze patetice pentru a nu oferi flori, pentru că mulți oameni nu văd dincolo de aspectul material al chestiunii.
Bunăoară, o floare este îm primul rând un mesaj:
1. Dacă vine în buchet, mesajul generic ar fi: nu am strivit floarea în mână, nu te voi strivi nici pe tine. Din contră, te voi proteja și te voi prețui.
2. Dacă vine în ghiveci, mesajul ar fi că vreau să înflorim împreună/ să ne regăsim înflorirea, precum această floare.
În orice caz, numai bărbații care nu s-au maturizat complet au complexe în a oferi flori sau alte cadouri și numai bărbații nesiguri pe propria lor virilitate/ masculinitate se simt vulnerabili c-o floare în mână.
Mai mult, cu tărie cred că un bărbat c-o floare în mână este un bărbat puternic, pentru că are inteligența de a vedea dincolo de celulele plantei și pentru că are bărbăția de a-și asuma niște treburi.
Sigur, se poate bate apa în piuă vizavi de culori, specii și alte chestii, dar ca idee: nu cumperi o floare ca s-o îngrași pe o țigancă, ci pentru că ai ceva de spus.
Astfel, și dacă s-ar vinde la automate, unii bărbați n-ar cumpăra flori. Și, să merg până la capăt cu ceea ce aveam de spus, astfel de bărbați îmi provoacă milă.
Ce vrei să spui este, în linii mari, că e vorba de bani?
cred ca cele ce nu stiu sa se bucure de un dar simbolic nu merita nimic.
cred ca si invatatoarea aia celebra, hulita de o intreaga natiune, era din acelasi aluat „ales”.
singura persoana pe care o cunosc care stie cu adevarat sa primeasca un cadou, e cumnata-mea. orice i-ai oferi, il lauda, iti spune cum il va utiliza si cum ii lipsea in viata un asa ceva. si cu o naturalete ca n-ai nicio sansa sa te gandesti ca poate joaca teatru.
e o placere sai faci cadouri. asta nu inseamna ca ii iau ce-mi pica in mana.
am o carte, foarte misto, al carui subiect secundar este semnificatia florilor. ale si un „dictionar” la final. 🙂
Ady,
imi place la nebunie cumnata ta. E mare lucru cind cineva stie sa cum sa primeasca un cadou.
Si este o placere sa primesti flori – pot sa mi le cumpar si singura, dar , din este o placere cind cei dragi aduc flori.
Mie nu-mi place sa primesc flori. Imi place sa le vad in gradini, pe campuri, nu sa se ofileasca dramatic la mine in vaza.
dar aproape as prefera flori decat cadourile partenerului meu (mult prea) practic, care mi-a cumparat intr-un an un scaun de birou, de craciun un toaster si altele asemenea