Avem de ales și week-end-ul ăsta între a sta în București și a pleca în lume. Cele două variante ar fi așa: o petrecere africană – fără vuvuzele – în Herăstrău sau încă un brunch transilvan, de data asta la moara lui Fușcă din Hosman.
Avem de ales și week-end-ul ăsta între a sta în București și a pleca în lume. Cele două variante ar fi așa: o petrecere africană – fără vuvuzele – în Herăstrău sau încă un brunch transilvan, de data asta la moara lui Fușcă din Hosman.
Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.
Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.
Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.
Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.