Nimic din progresul social, comunitar, din emanciparea femeii n-ar fi posibil dacă acasă, în pat, n-ar exista acel sentiment arhaic. Paradoxal, nu? Izvorul femeilor vorbește magistral despre dragoste, în stilul tragi-comic al lui Radu Mihăileanu.
Nimic din progresul social, comunitar, din emanciparea femeii n-ar fi posibil dacă acasă, în pat, n-ar exista acel sentiment arhaic. Paradoxal, nu? Izvorul femeilor vorbește magistral despre dragoste, în stilul tragi-comic al lui Radu Mihăileanu.
Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.
Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛
Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.
Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni