Nimic din progresul social, comunitar, din emanciparea femeii n-ar fi posibil dacă acasă, în pat, n-ar exista acel sentiment arhaic. Paradoxal, nu? Izvorul femeilor vorbește magistral despre dragoste, în stilul tragi-comic al lui Radu Mihăileanu.
Nimic din progresul social, comunitar, din emanciparea femeii n-ar fi posibil dacă acasă, în pat, n-ar exista acel sentiment arhaic. Paradoxal, nu? Izvorul femeilor vorbește magistral despre dragoste, în stilul tragi-comic al lui Radu Mihăileanu.
Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉
Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.
Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.