Tag Archives: Poarta sarutului

Mai bine stai la Masa tăcerii decât să speli Poarta sărutului

mama

Ponta îl critică pe Johannis că s-a așezat pe opera lui Brâncuși, dar pentru el, când era premier, s-a deschis în mod special Sarmizegetusa, deși era interzis pentru public.

Mai mult 4 comentarii

Prostie infinită, de Târgu Jiu

poarta-sarutului-schele

Autoritățile din Târgu Jiu au spălat Poarta Sărutului cu jet de apă, ca pe mașini, și au montat semafoare în sensurile giratorii.

Mai mult 17 comentarii

A la reşerş de Brancusi

Coloana vazuta de la baza

Daca ajungi in Targu Jiu nu reusesti sa gasesti operele lui Brancusi decat pe bajbaite sau din intamplare. Primaria nu a pus niciun indicator catre singurele monumente ale sculptorului din Romania

Mai mult 3 comentarii

Oldies but goldies

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.