Înțeleg că e festival național de ironii pe acasă, despre faptul că președintele Johannis s-a așezat pe un scaun la Masa tăcerii a lui Brâncușii, deși asta e interzis, după cum arată niște plăcuțe montate de autorități prin parcul din Târgu Jiu. OK miștourile cele mai multe au fost legate de faptul că „mutu s-a așezat la masa tăcerii”, dar hai să zicem că astea sunt funny. Ce nu mi se pare funny e că oamenii se grăbesc să-l blameze pe președinte pentru că a făcut ceea ce am făcut cam toți când am ajuns pe acolo. Astă vară am pozat-o pe mama pe un scaun din ăla și nu s-a răsucit nimeni în mormânt.
Nu știu cum o fi fost Brâncuși în viața lui, dar ceva mă face să cred că nu s-ar fi simțit jignit de admirația asta nemijlocită. Din păcate și-a lăsat opera moștenire țării în care e interzis să calci și iarba prin parcuri sau să faci poze în metrou. Eu nu cred că opera lui Brâncuși trebuie ținută sub sticlă, iar dacă tot e expusă într-un parc public, și nu într-o sală de muzeu cu aer condiționat, atunci trebuie să ne așteptăm că nu va fi adulată doar de cumințenii ale pământului. Ci de oameni. Rolul paznicilor ar trebui să fie strict de asigurare că nu pleacă cineva cu vreun scaun acasă, nu le sparge sau nu le vopsește cu grafitti. În rest, e o masă din piatră cu scaune. Ce se presupune că faci pe lângă, te închini?
Iar respectul ăsta pios care se cere de la noi și mai nou de la președinte nu e asigurat în primul rând de autoritățile locale. Nu mai departe de acum 3 ani, când opera lui Brâncuși împlinea 75 de ani, primăria Târgu Jiu a cheltuit o sumă obscenă ca să spele cu jet de apă și detergent Poarta sărutului, cauzându-i niscai stricăciuni – după cum susținea atunci un responsabil restaurator. Prostia asta a autorităților este mai mare decât eventuala tocire a scaunelor de la masa tăcerii, de câteva mii de funduri de români care vor să se pozeze anual cu opera maestrului.
Iar bomboana de pe coliva asta a ipocriziei românești e pusă de nimeni altul decât Victor Viorel Ponta, unul dintre parlamentarii de Gorj, care scrie moralizator pe Facebook că vezi doamne Johannis a primit țara pe mână de la băieții deștepți și că de aia își permite să facă ce vrea, inclusiv să se așeze, blasfemic, cu fundul pe opera lui Brâncuși. Ponta fiind acel politician român care în 2014, când era premier, a vizitat Sarmizegetusa într-o perioadă în care sit-ul era închis pentru public, dar s-a deschis special pentru el și fiul lui. Atunci România era a lui Ponta. I-o dăduseră pe mână alți băieți, desigur nu ăștia deștepți și moralizatori de acum.
Brâncuși e al tuturor, la fel și președintele. #jesuisjohannis la faza asta.
Gind la gind!
Ba mai mult, unul din scaunele de pe Aleea scaunelor a fost ciobit (o bucata rupta) in procesul lor de reamenajare.
In 2003 am ajuns la Tg Jiu. Atunci surpriza a fost teribila si uriasa: in parc „m-a primit” o poarta la sacosa (era in plastic, cica o restaurau, o masa fara scaune si scaunele scoase la plimbare…
N-am remarcat atunci vreun panou sau o serie de panouri care de la Poarta pina la masa sa ne tot povesteasca despre Brincusi, despre opera sa si despre complexul monumental de la Tg-Jiu.
Prin lume sunt multe complexe monumentale urbane care prin modul cum sunt construite te cam indeamna sa ocupi un loc in monument (la Ottawa un complex dedicat luptei femeilor pentru drept de vot, unde te poti alatura si da impresia ca bei si tu cafeaua cu doamnele, un altul in Toronto in care te asezi pe o banca linga cineva sculptat ca si cum ati sta de vorba, altul in Montreal unde te prinzi intr-o fuga…
Daca i-ai lua la intrebari pe toti cei ce au zis ca e o gafa monumentala despre ce semnifica ansamblul monumental, cum a fost gindit si realizat si ce s-a intimplat intre timp…
E ca in faimoasele anchete ale lui Gaita (cind v-ati facut ultima data de petrecanie sau s-a furat de la gradina zoologica din Sibiu Ursa Mare.)
Daca imi amintesc bine faimoasele Babe din Bucegi si si Sfinxul sunt (erau) inconjurate de gard. Care gard n-a rezistat si toata lumea se suie pe ele si nimeni nu se mai ataca…
Politia locala a declarat ca nu e voie sa te urci cu picoarele pe opera lui Brancusi, in rest e ok.
Doamnă Benezic
Gestul dlui președinte Johannis – poate puțin cam provincial – este mult prea mult comentat.
Și culmea, de către V. V. Ponta un imens egotist și mitoman – dar atât.
By the way – cele mai bune urări, în special de sănătate (oportune la vârsta noastră) mamei dvs.
Eu nu am indraznit sa ma asez si sa imi fac o poza desi imi doream dar sunt sigura ca extrem de multa lume o face si mi se pare ok sa fie permis sa te asezi pe scaun sa iti faci o poza, nu zice nimeni sa spargi seminte si sa mananci fast food acolo, dar asezatul pe scaun pentru o poza sigur nu dauneaza nimanui.
Undeva la o biserica din Italia(nu mai stiu daca la Domul din Milano sau la Basilica Sf. Petru din Vatican) treptele care urca pe acoperis sunt din marmura si sunt foarte foarte tocite de milioanele de oameni care le-au urcat de-a lungul timpului si nu mai este nimeni deranjat de asta.