Nebunilor, desigur ca v-ati gandit la sex, dar nu, nu e vorba despre asta. E vorba despre povestea pe care le-am spus-o unora dintre voi acum un an pe vremea asta, si peste care azi a mai trecut un an. Cum si voi v-ati inmultit intre timp, simteam nevoia s-o mai spun o data. Un soi de cadou reciclat de Sfantul Nicolae, ca e criza, n-am avut bani sa va iau altul 😉 De data asta va ofer si poze.
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
Lecții dintr-o viață aparent irosită
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
Apocalipsa AI, după Harari
De toți banii
Ce-am găsit să fie al meu
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
Vechituri
Ady: Sunt farmacii la care am card de fidelitate, altel...
Om bun: Piata se bazeaza pe statistici. De unde date pentr...
Radu: Eu am renunțat de mai bine de 15 ani la orice car...
Stelian: De mult, cu sau fara carduri de fidelitate, puncte...
Cris: Asta îmi amintește ce ochi mari a făcut o farma...
F.: Intotdeauna m-a disperat obiceiul cu “flori fura...
Lavinia: Patricia Highsmith - Talentatul.domn Ripley
W G S...
Laura V: Un pic de spice erotic :)
Octavian Soviany - Vi...
Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉
Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.
Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.
Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.
Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.
O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.
La multi ani! Si mama mea are aceeasi virsta, doar e nascuta cu citeva luni inainte (Septembrie 1941)…
De asta or fi asa asemanatoare, le-or fi pus ceva in lapte in anul ala 🙂
Prima poza este facuta pe drumul spre Poiana Brasov , in parcarea de la Belvedere