Mama, despre proteste

Mama urmărește protestele la TV și verifică realitatea din teren, la telefon cu mine

M ă sună mama să mă întrebe dacă sunt tot la proteste:

– Te-ai băgat și tu la ziarul lor?

– Ce ziar, domle?

– Păi zice la televizor că v-ați făcut ziar și partid, și că se cheamă Colectiv. Și credeam că te bagi și tu să scrii la ziarul lor…

– Fugi, domnule, la ce televizor te uiți tu?

– Eee… Samsung… ăăă, nu, ăsta, Grundig, hi, hi, hi!

Râdem amândouă, apoi continuă:

– Și zice că vreți să-l dați jos și pe fericitul.

– E, vrem…

– Păi ce, e rău? Cică acuma și-a cerut scuze.

– Altele sunt revendicările, măi mamă!

– Păi, vă duceți la Cotroceni, că cică v-a chemat Iohannis..?

– Ei, ne ducem, să vină el în piață.

– Și dacă vine, ce? Ce-i spuneți?

– Las să vină el, dar ce crezi că vine?

– În fine, să ai grijă că zice că sunt mulți din ăștia infiltrați, să nu pățiți ceva, mamă, că așa erau și la revoluție, să nu stai târziu…

Etichete: , ,

2 comentarii la “Mama, despre proteste” Subscribe

  1. Fluieratorul 05/11/2015 at 21:12 #

    Your mother rules.
    Chapeau!

  2. upn 05/11/2015 at 22:09 #

    vreau si eu o mama asa!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉