M ă sună mama să mă întrebe dacă sunt tot la proteste:
– Te-ai băgat și tu la ziarul lor?
– Ce ziar, domle?
– Păi zice la televizor că v-ați făcut ziar și partid, și că se cheamă Colectiv. Și credeam că te bagi și tu să scrii la ziarul lor…
– Fugi, domnule, la ce televizor te uiți tu?
– Eee… Samsung… ăăă, nu, ăsta, Grundig, hi, hi, hi!
Râdem amândouă, apoi continuă:
– Și zice că vreți să-l dați jos și pe fericitul.
– E, vrem…
– Păi ce, e rău? Cică acuma și-a cerut scuze.
– Altele sunt revendicările, măi mamă!
– Păi, vă duceți la Cotroceni, că cică v-a chemat Iohannis..?
– Ei, ne ducem, să vină el în piață.
– Și dacă vine, ce? Ce-i spuneți?
– Las să vină el, dar ce crezi că vine?
– În fine, să ai grijă că zice că sunt mulți din ăștia infiltrați, să nu pățiți ceva, mamă, că așa erau și la revoluție, să nu stai târziu…
Your mother rules.
Chapeau!
vreau si eu o mama asa!