Trei ani de club de carte și un masaj la spate

Ne vedem mâine ca să bem pentru aniversarea a trei ani de club de carte, cu japonezul Murakami și câte un masaj chinezesc pe pat de jad.

E xact acum trei ani în septembrie vă propuneam să facem un club de carte. Ideea nu era originală, ci inspirată din filmul ăsta, pe care, ca să vezi coincidență, l-am revăzut aseară pe un post TV. Prima întâlnire a fost cam pe la mijlocul lui octombrie 2011, când am discutat Cimitirul de Piane, o carte după care am rămas, și la trei ani de atunci, cu întrebarea: despre câte personaje era vorba acolo?

Între timp am citit și alte cărți (câte una pe lună, mamă, ce efort! ) unele care ne-au plăcut, altele nu. Dar e cert că din tot efortul ăsta s-a născut ceva poate mai important decât lectura obligatorie. Pentru mine cel puțin a fost (și continuă) o experiență despre cum să fii tolerant și să înțelegi că nu toți oamenii gândesc ca tine, chiar dacă stăm la aceeași masă și am citit aceeași carte.

Clubul a adunat, de-a lungul anilor, oameni diverși. Unii au venit de câteva ori, unii doar o dată, alții s-au supărat din te miri ce (poate că lucrurile nu au fost întotdeauna perfecte – viața nu e), dar aproape lună de lună au fost câțiva care au format „nucleul dur” al clubului și l-au făcut să meargă mai departe. Pentru nucleul ăsta, format acum din 5 persoane (fără mine) am o surpriză aniversară.

 

Care-i treaba cu masajul pe pat de jad

Voucher CASA JAD Boutique

Pentru că toate suntem femei de birou și suferim, cu siguranță, de boala omului modern – hernia de disc – sau măcar de o durere de spate acolo, le ofer cu ocazia împlinirii a trei ani de club celor cinci veterane ale clubului câte un voucher cadou la o ședință de masaj la Casa Jad. E vorba despre un gen de masaj pe care l-am încercat eu înainte, ca să nu-mi trimit camaradele de carte așa în necunoscut 🙂

Masajul pe pat de jad înglobează câteva  elemente de terapie chineză. Stai întins pe un pat de masaj, dar în locul mâinilor maseuzei se mișcă pe sub tine niște role de jad, încălzite, care au un rol triplu: masează, întind mușchii și articulațiile și încălzesc corpul. Rezultatul e … ca după orice masaj. Relaxare și, după o zi în care te simți cam răscolit, vei avea un spate mai valid. Cel puțin până la următoarea ședință de masaj 🙂

Avantajul e că la genul ăsta de terapie nu trebuie să te dezbraci, dacă există printre voi persoane cărora le e jenă să facă asta în fața oricui. Pentru mine rămâne, totuși, sfântă mâna omului. Mai exact mâinile lui Lulu, o chiropractoare despre care o să vă povestesc poate altă dată. Dar asta nu exclude faptul că și la masajul pe pat de jad m-am simțit foarte bine.

Un alt avantaj al masajului pe pat de jad este că dacă-ți vine cheful să te duci într-o seară, după birou, la 40 de minute de răsfăț, o poți face, pentru că la Casa Jad există mai multe paturi, deci unul sigur va fi disponibil și pentru tine. Prețul e de 60 de lei ședința, iar o altă particularitate a patului este că are (după cum se vede și în poză) niște dispozitive prin care poți regla mișcarea rolelor de sub tine, astfel încât să-ți facă masaj așa cum îți place. Ca și cum i-ai zice maseuzei: insistă și pe acolo, așa, așa, aaaacolo, exact, aaaaha, ce bine e! 😉 Doar că aici nu spui, ci apeși pe butonul telecomenzii.

Voucerele pentru membrele clubului de carte sunt oferite de Casa Jad, pentru că citind blogul le-a plăcut de noi 😉

Ne vom întâlni, așadar, mâine, joi, 16 octombrie, ca să bem pentru cei trei ani ai clubului și să discutăm cartea lui Murakami – La sud de graniță, la vest de soare. Sunteți bineveniți toți cei care ați citit cartea, la terasa Ispayer de pe strada Batiștei nr 24A. Am rezervat masă pe numele meu la terasă, dar dacă vremea nu ne permite vom intra înăuntru. Ora de începere e 19.00, dar ca de obicei ne putem lungi cât vrem.

Etichete: , , , , , , ,

4 comentarii la “Trei ani de club de carte și un masaj la spate” Subscribe

  1. ady 15/10/2014 at 21:13 #

    3 ani….. ce-a trecut vremea?! suntem buni de gradinita! 🙂
    ce misto cadou. desi o hernie de disc este fix ce-mi lipseste si sper sa n-o capat vreodata, trebuie sa recunosc ca spatelui meu i-ar prinde bine un pic de lugu-lugu. 🙂

  2. adobrero 15/10/2014 at 21:34 #

    Nice 🙂 Si citita si masata…

  3. Emil 16/10/2014 at 18:51 #

    La multi ani!

  4. o femeie 17/10/2014 at 15:13 #

    la multi ani, si la cat mai multe carti!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.