Trei ani de club de carte și un masaj la spate

Ne vedem mâine ca să bem pentru aniversarea a trei ani de club de carte, cu japonezul Murakami și câte un masaj chinezesc pe pat de jad.

E xact acum trei ani în septembrie vă propuneam să facem un club de carte. Ideea nu era originală, ci inspirată din filmul ăsta, pe care, ca să vezi coincidență, l-am revăzut aseară pe un post TV. Prima întâlnire a fost cam pe la mijlocul lui octombrie 2011, când am discutat Cimitirul de Piane, o carte după care am rămas, și la trei ani de atunci, cu întrebarea: despre câte personaje era vorba acolo?

Între timp am citit și alte cărți (câte una pe lună, mamă, ce efort! ) unele care ne-au plăcut, altele nu. Dar e cert că din tot efortul ăsta s-a născut ceva poate mai important decât lectura obligatorie. Pentru mine cel puțin a fost (și continuă) o experiență despre cum să fii tolerant și să înțelegi că nu toți oamenii gândesc ca tine, chiar dacă stăm la aceeași masă și am citit aceeași carte.

Clubul a adunat, de-a lungul anilor, oameni diverși. Unii au venit de câteva ori, unii doar o dată, alții s-au supărat din te miri ce (poate că lucrurile nu au fost întotdeauna perfecte – viața nu e), dar aproape lună de lună au fost câțiva care au format „nucleul dur” al clubului și l-au făcut să meargă mai departe. Pentru nucleul ăsta, format acum din 5 persoane (fără mine) am o surpriză aniversară.

 

Care-i treaba cu masajul pe pat de jad

Voucher CASA JAD Boutique

Pentru că toate suntem femei de birou și suferim, cu siguranță, de boala omului modern – hernia de disc – sau măcar de o durere de spate acolo, le ofer cu ocazia împlinirii a trei ani de club celor cinci veterane ale clubului câte un voucher cadou la o ședință de masaj la Casa Jad. E vorba despre un gen de masaj pe care l-am încercat eu înainte, ca să nu-mi trimit camaradele de carte așa în necunoscut 🙂

Masajul pe pat de jad înglobează câteva  elemente de terapie chineză. Stai întins pe un pat de masaj, dar în locul mâinilor maseuzei se mișcă pe sub tine niște role de jad, încălzite, care au un rol triplu: masează, întind mușchii și articulațiile și încălzesc corpul. Rezultatul e … ca după orice masaj. Relaxare și, după o zi în care te simți cam răscolit, vei avea un spate mai valid. Cel puțin până la următoarea ședință de masaj 🙂

Avantajul e că la genul ăsta de terapie nu trebuie să te dezbraci, dacă există printre voi persoane cărora le e jenă să facă asta în fața oricui. Pentru mine rămâne, totuși, sfântă mâna omului. Mai exact mâinile lui Lulu, o chiropractoare despre care o să vă povestesc poate altă dată. Dar asta nu exclude faptul că și la masajul pe pat de jad m-am simțit foarte bine.

Un alt avantaj al masajului pe pat de jad este că dacă-ți vine cheful să te duci într-o seară, după birou, la 40 de minute de răsfăț, o poți face, pentru că la Casa Jad există mai multe paturi, deci unul sigur va fi disponibil și pentru tine. Prețul e de 60 de lei ședința, iar o altă particularitate a patului este că are (după cum se vede și în poză) niște dispozitive prin care poți regla mișcarea rolelor de sub tine, astfel încât să-ți facă masaj așa cum îți place. Ca și cum i-ai zice maseuzei: insistă și pe acolo, așa, așa, aaaacolo, exact, aaaaha, ce bine e! 😉 Doar că aici nu spui, ci apeși pe butonul telecomenzii.

Voucerele pentru membrele clubului de carte sunt oferite de Casa Jad, pentru că citind blogul le-a plăcut de noi 😉

Ne vom întâlni, așadar, mâine, joi, 16 octombrie, ca să bem pentru cei trei ani ai clubului și să discutăm cartea lui Murakami – La sud de graniță, la vest de soare. Sunteți bineveniți toți cei care ați citit cartea, la terasa Ispayer de pe strada Batiștei nr 24A. Am rezervat masă pe numele meu la terasă, dar dacă vremea nu ne permite vom intra înăuntru. Ora de începere e 19.00, dar ca de obicei ne putem lungi cât vrem.

Etichete: , , , , , , ,

4 comentarii la “Trei ani de club de carte și un masaj la spate” Subscribe

  1. ady 15/10/2014 at 21:13 #

    3 ani….. ce-a trecut vremea?! suntem buni de gradinita! 🙂
    ce misto cadou. desi o hernie de disc este fix ce-mi lipseste si sper sa n-o capat vreodata, trebuie sa recunosc ca spatelui meu i-ar prinde bine un pic de lugu-lugu. 🙂

  2. adobrero 15/10/2014 at 21:34 #

    Nice 🙂 Si citita si masata…

  3. Emil 16/10/2014 at 18:51 #

    La multi ani!

  4. o femeie 17/10/2014 at 15:13 #

    la multi ani, si la cat mai multe carti!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai