Trei ani de club de carte și un masaj la spate

Ne vedem mâine ca să bem pentru aniversarea a trei ani de club de carte, cu japonezul Murakami și câte un masaj chinezesc pe pat de jad.

E xact acum trei ani în septembrie vă propuneam să facem un club de carte. Ideea nu era originală, ci inspirată din filmul ăsta, pe care, ca să vezi coincidență, l-am revăzut aseară pe un post TV. Prima întâlnire a fost cam pe la mijlocul lui octombrie 2011, când am discutat Cimitirul de Piane, o carte după care am rămas, și la trei ani de atunci, cu întrebarea: despre câte personaje era vorba acolo?

Între timp am citit și alte cărți (câte una pe lună, mamă, ce efort! ) unele care ne-au plăcut, altele nu. Dar e cert că din tot efortul ăsta s-a născut ceva poate mai important decât lectura obligatorie. Pentru mine cel puțin a fost (și continuă) o experiență despre cum să fii tolerant și să înțelegi că nu toți oamenii gândesc ca tine, chiar dacă stăm la aceeași masă și am citit aceeași carte.

Clubul a adunat, de-a lungul anilor, oameni diverși. Unii au venit de câteva ori, unii doar o dată, alții s-au supărat din te miri ce (poate că lucrurile nu au fost întotdeauna perfecte – viața nu e), dar aproape lună de lună au fost câțiva care au format „nucleul dur” al clubului și l-au făcut să meargă mai departe. Pentru nucleul ăsta, format acum din 5 persoane (fără mine) am o surpriză aniversară.

 

Care-i treaba cu masajul pe pat de jad

Voucher CASA JAD Boutique

Pentru că toate suntem femei de birou și suferim, cu siguranță, de boala omului modern – hernia de disc – sau măcar de o durere de spate acolo, le ofer cu ocazia împlinirii a trei ani de club celor cinci veterane ale clubului câte un voucher cadou la o ședință de masaj la Casa Jad. E vorba despre un gen de masaj pe care l-am încercat eu înainte, ca să nu-mi trimit camaradele de carte așa în necunoscut 🙂

Masajul pe pat de jad înglobează câteva  elemente de terapie chineză. Stai întins pe un pat de masaj, dar în locul mâinilor maseuzei se mișcă pe sub tine niște role de jad, încălzite, care au un rol triplu: masează, întind mușchii și articulațiile și încălzesc corpul. Rezultatul e … ca după orice masaj. Relaxare și, după o zi în care te simți cam răscolit, vei avea un spate mai valid. Cel puțin până la următoarea ședință de masaj 🙂

Avantajul e că la genul ăsta de terapie nu trebuie să te dezbraci, dacă există printre voi persoane cărora le e jenă să facă asta în fața oricui. Pentru mine rămâne, totuși, sfântă mâna omului. Mai exact mâinile lui Lulu, o chiropractoare despre care o să vă povestesc poate altă dată. Dar asta nu exclude faptul că și la masajul pe pat de jad m-am simțit foarte bine.

Un alt avantaj al masajului pe pat de jad este că dacă-ți vine cheful să te duci într-o seară, după birou, la 40 de minute de răsfăț, o poți face, pentru că la Casa Jad există mai multe paturi, deci unul sigur va fi disponibil și pentru tine. Prețul e de 60 de lei ședința, iar o altă particularitate a patului este că are (după cum se vede și în poză) niște dispozitive prin care poți regla mișcarea rolelor de sub tine, astfel încât să-ți facă masaj așa cum îți place. Ca și cum i-ai zice maseuzei: insistă și pe acolo, așa, așa, aaaacolo, exact, aaaaha, ce bine e! 😉 Doar că aici nu spui, ci apeși pe butonul telecomenzii.

Voucerele pentru membrele clubului de carte sunt oferite de Casa Jad, pentru că citind blogul le-a plăcut de noi 😉

Ne vom întâlni, așadar, mâine, joi, 16 octombrie, ca să bem pentru cei trei ani ai clubului și să discutăm cartea lui Murakami – La sud de graniță, la vest de soare. Sunteți bineveniți toți cei care ați citit cartea, la terasa Ispayer de pe strada Batiștei nr 24A. Am rezervat masă pe numele meu la terasă, dar dacă vremea nu ne permite vom intra înăuntru. Ora de începere e 19.00, dar ca de obicei ne putem lungi cât vrem.

Etichete: , , , , , , ,

4 comentarii la “Trei ani de club de carte și un masaj la spate” Subscribe

  1. ady 15/10/2014 at 21:13 #

    3 ani….. ce-a trecut vremea?! suntem buni de gradinita! 🙂
    ce misto cadou. desi o hernie de disc este fix ce-mi lipseste si sper sa n-o capat vreodata, trebuie sa recunosc ca spatelui meu i-ar prinde bine un pic de lugu-lugu. 🙂

  2. adobrero 15/10/2014 at 21:34 #

    Nice 🙂 Si citita si masata…

  3. Emil 16/10/2014 at 18:51 #

    La multi ani!

  4. o femeie 17/10/2014 at 15:13 #

    la multi ani, si la cat mai multe carti!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

soldati-jandarmi

Un Pilat din Pont grăsuț și chel a stârnit polemici în rândul audienței de la răstignirea lui Iisus – ediția 2014

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point