clubul de carte

Tag Archives: clubul de carte

Carte & alte arte 01/03/2021

Pe culmile plictiselii, cu Emil Cioran

O recenzie acidă a cărții de debut a tânărului Emil Cioran, scrisă de o bloggeriță care n-a creat nimic la viața ei și știe numa’ să critice.

Ce citim până la primăvară

Cărți de citit la clubul de carte în perioada septembrie 2018-aprilie 2019 și poate chiar mai târziu

Complexul bărbatului de 30 de ani

Complexul lui Portnoy, de Philip Roth – Să ridice mâna ăla căruia nu-i place sexul oral, nu visează la una mică cu o necunoscută agățată pe stradă, care nu vrea să fie liber și nu s-a masturbat vreodată

Cărțile de vara asta – dați cu votul

Am un feeling bun în legătură cu tura asta de cărți, deși nu e bine să spui că nu se poate mai rău decât ce a fost 😉 Hai, dați cu votul și vedem noi ce ne așteaptă:

Contele de Monte Cristo, varianta spaniolă

Ne vedem sâmbătă ca să facem praf cartea lui Zafon – Prizonierul cerului – un fel de Contele de Monte Cristo scris de Danielle Steel

Votați aici, citiți acasă

La dollo.ro se votează fără formulare, fără cozi, numai „rezidenții” clubului de carte – votați ce citim până la primăvară.

Ce mai citim iarna asta?

Aștept propuneri pentru următoarele lecturi de la clubul de carte.

Trei ani de club de carte și un masaj la spate

Ne vedem mâine ca să bem pentru aniversarea a trei ani de club de carte, cu japonezul Murakami și câte un masaj chinezesc pe pat de jad.

În căutarea ceva-ului mai bun

La sud de graniță, la vest de soare, cartea lui Murakami despre căutările inutile ale noastre, ale tuturor.

Cărțile care mi-au picat în mână

Nu-s mai citită ca alții, dar nici nu pot amesteca într-o listă de zece cărți „definitorii” lecturile romantice ale adolescenței, cu astea prozaice de adult. Vă pot spune, însă, ce mi-a plăcut în ultima vreme.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Pe culmile plictiselii, cu Emil Cioran

Ce citim până la primăvară

Complexul bărbatului de 30 de ani

Cărțile de vara asta – dați cu votul

Contele de Monte Cristo, varianta spaniolă

Votați aici, citiți acasă

Ce mai citim iarna asta?

Trei ani de club de carte și un masaj la spate

În căutarea ceva-ului mai bun

Cărțile care mi-au picat în mână

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

Restul de 60% e tăcere

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

Perla Harghitei din Călărași (V)

De ce a fost mai bine în iarna lui 54