Să punem mâna pe o carte…

... și să facem un club de intelectuali și să ne simtem bine ;)

Mi-am dorit să fac un club din ăsta de când am văzut filmul The Jane Austin book club. În parte pentru că a discuta cu alți oameni despre aceeași carte, în timp ce o citești sau imediat după, trebuie să fie o formă de a prelungi viața acelor personaje sau chiar o formă de a le înțelege și prin ochii altora decât îngusta ta vedere.

Pe urmă faptul că pot să cunosc astfel niște oameni care sunt dispuși să piardă timpul pentru același motiv cu mine e iarăși un câștig. Nu știu voi, dar eu una simt o acută lipsă de prieteni, de oameni cu care să-mi facă plăcere să mă întâlnesc, să vorbesc și să mă simt împăcată cu lucrurile. Trebuie să recunosc că îmi lipsește mult un anumit prieten cum care am împărțit câțiva ani buni starea asta, și îmi doresc tare mult să recapăt acel fel de prietenie. Pe aceea nu se mai poate și e foarte probabil să nu mai trăiesc niciodată acel gen de relație, dar asta e altă poveste.

Revenind la motivul acestui post, vă supun atenției această idee, încă nefinisată în capul meu, dar pe care vă invit s-o facem împreună realitate. Singurele mele noțiuni acum ar fi astea:

– să ne strângem un grup de 6-8-10 oameni

– să decidem împreună ce carte citim în același timp

– să stabilim un ritm de întâlniri pentru discutarea cărții ăleia și orice altceva ne mai trece prin cap

Pentru asta ar fi indicat să fim din București, dar nu e exclusă nici participarea altor români de bine din țărișoară, dispuși să facă lunar un drum prin cea mai bordurizată urbe a patriei. Eu mă gândesc la minim o întâlnire lunară, dar sunt deschisă și la alte propuneri.

Voi expații care intrați pe aici nu dați deja cu pietre. M-am gândit și la voi. Puteți participa în clubul ăsta select, citind cartea în același timp cu noi, apoi o comentăm virtual. Nu știu dacă putem face o transmisie live a întâlnirilor, dar vom face cumva o „minută” a întâlnirii ca să vă provocăm la comentarii și pe voi.

Care doriți, care sunteți interesați, dați cu comentarii, sugestii, reclamații. Se cere așadar:

– cine vrea să se înscrie în club?

– ce cărți are în vedere ?

– câte întâlniri ar dori să aibă o lună?

După ce ne adunăm, decidem prin vot cartea pe care o vom diseca prima dată. Aveți timp să vă gândiți și să vă înscrieți până duminică. Eu de mâine sunt la Belgrad, din nou, dar o să pot sta cu ochiul pe voi și de acolo, că sârbii au internet mult și gratis la hotel, precum știți 😉

Iar dacă la aeroport nu pun ăștia câinii să-mi miroasă valiza, în care s-a ascuns Toshiba în timp ce-mi făceam bagajele, e posibil să ajung și înapoi acasă 🙂

Deci, contez pe voi să ne dăm și noi un pic intelectuali?

Tags: , ,

20 Responses to “Să punem mâna pe o carte…” Subscribe

  1. blo 29/09/2011 at 21:30 #

    din cate-mi aduc aminte, pe yahoo messenger se pot tine conferinte 😀 deci ar putea participa si cei care nu stau in Bucuresti, daca se stabileste o ora si o zi anume pentru discutii.
    mi-ar placea sa particip 🙂

    • Dollo 30/09/2011 at 21:24 #

      încercăm 🙂

  2. NewLevel 23/10/2011 at 01:41 #

    Cum a ramas cu clubul? Se mai tine?

    • Dollo 23/10/2011 at 10:29 #

      Dap, scrie aici. Cel mai probabil vom schimba data întâlnirii în a doua sâmbătă din noiembrie. Încă se mai fac înscrieri 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.