Să punem mâna pe o carte…

... și să facem un club de intelectuali și să ne simtem bine ;)

Mi-am dorit să fac un club din ăsta de când am văzut filmul The Jane Austin book club. În parte pentru că a discuta cu alți oameni despre aceeași carte, în timp ce o citești sau imediat după, trebuie să fie o formă de a prelungi viața acelor personaje sau chiar o formă de a le înțelege și prin ochii altora decât îngusta ta vedere.

Pe urmă faptul că pot să cunosc astfel niște oameni care sunt dispuși să piardă timpul pentru același motiv cu mine e iarăși un câștig. Nu știu voi, dar eu una simt o acută lipsă de prieteni, de oameni cu care să-mi facă plăcere să mă întâlnesc, să vorbesc și să mă simt împăcată cu lucrurile. Trebuie să recunosc că îmi lipsește mult un anumit prieten cum care am împărțit câțiva ani buni starea asta, și îmi doresc tare mult să recapăt acel fel de prietenie. Pe aceea nu se mai poate și e foarte probabil să nu mai trăiesc niciodată acel gen de relație, dar asta e altă poveste.

Revenind la motivul acestui post, vă supun atenției această idee, încă nefinisată în capul meu, dar pe care vă invit s-o facem împreună realitate. Singurele mele noțiuni acum ar fi astea:

– să ne strângem un grup de 6-8-10 oameni

– să decidem împreună ce carte citim în același timp

– să stabilim un ritm de întâlniri pentru discutarea cărții ăleia și orice altceva ne mai trece prin cap

Pentru asta ar fi indicat să fim din București, dar nu e exclusă nici participarea altor români de bine din țărișoară, dispuși să facă lunar un drum prin cea mai bordurizată urbe a patriei. Eu mă gândesc la minim o întâlnire lunară, dar sunt deschisă și la alte propuneri.

Voi expații care intrați pe aici nu dați deja cu pietre. M-am gândit și la voi. Puteți participa în clubul ăsta select, citind cartea în același timp cu noi, apoi o comentăm virtual. Nu știu dacă putem face o transmisie live a întâlnirilor, dar vom face cumva o „minută” a întâlnirii ca să vă provocăm la comentarii și pe voi.

Care doriți, care sunteți interesați, dați cu comentarii, sugestii, reclamații. Se cere așadar:

– cine vrea să se înscrie în club?

– ce cărți are în vedere ?

– câte întâlniri ar dori să aibă o lună?

După ce ne adunăm, decidem prin vot cartea pe care o vom diseca prima dată. Aveți timp să vă gândiți și să vă înscrieți până duminică. Eu de mâine sunt la Belgrad, din nou, dar o să pot sta cu ochiul pe voi și de acolo, că sârbii au internet mult și gratis la hotel, precum știți 😉

Iar dacă la aeroport nu pun ăștia câinii să-mi miroasă valiza, în care s-a ascuns Toshiba în timp ce-mi făceam bagajele, e posibil să ajung și înapoi acasă 🙂

Deci, contez pe voi să ne dăm și noi un pic intelectuali?

Etichete: , ,

20 comentarii la “Să punem mâna pe o carte…” Subscribe

  1. blo 29/09/2011 at 21:30 #

    din cate-mi aduc aminte, pe yahoo messenger se pot tine conferinte 😀 deci ar putea participa si cei care nu stau in Bucuresti, daca se stabileste o ora si o zi anume pentru discutii.
    mi-ar placea sa particip 🙂

    • Dollo 30/09/2011 at 21:24 #

      încercăm 🙂

  2. NewLevel 23/10/2011 at 01:41 #

    Cum a ramas cu clubul? Se mai tine?

    • Dollo 23/10/2011 at 10:29 #

      Dap, scrie aici. Cel mai probabil vom schimba data întâlnirii în a doua sâmbătă din noiembrie. Încă se mai fac înscrieri 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.