Să punem mâna pe o carte…

... și să facem un club de intelectuali și să ne simtem bine ;)

Mi-am dorit să fac un club din ăsta de când am văzut filmul The Jane Austin book club. În parte pentru că a discuta cu alți oameni despre aceeași carte, în timp ce o citești sau imediat după, trebuie să fie o formă de a prelungi viața acelor personaje sau chiar o formă de a le înțelege și prin ochii altora decât îngusta ta vedere.

Pe urmă faptul că pot să cunosc astfel niște oameni care sunt dispuși să piardă timpul pentru același motiv cu mine e iarăși un câștig. Nu știu voi, dar eu una simt o acută lipsă de prieteni, de oameni cu care să-mi facă plăcere să mă întâlnesc, să vorbesc și să mă simt împăcată cu lucrurile. Trebuie să recunosc că îmi lipsește mult un anumit prieten cum care am împărțit câțiva ani buni starea asta, și îmi doresc tare mult să recapăt acel fel de prietenie. Pe aceea nu se mai poate și e foarte probabil să nu mai trăiesc niciodată acel gen de relație, dar asta e altă poveste.

Revenind la motivul acestui post, vă supun atenției această idee, încă nefinisată în capul meu, dar pe care vă invit s-o facem împreună realitate. Singurele mele noțiuni acum ar fi astea:

– să ne strângem un grup de 6-8-10 oameni

– să decidem împreună ce carte citim în același timp

– să stabilim un ritm de întâlniri pentru discutarea cărții ăleia și orice altceva ne mai trece prin cap

Pentru asta ar fi indicat să fim din București, dar nu e exclusă nici participarea altor români de bine din țărișoară, dispuși să facă lunar un drum prin cea mai bordurizată urbe a patriei. Eu mă gândesc la minim o întâlnire lunară, dar sunt deschisă și la alte propuneri.

Voi expații care intrați pe aici nu dați deja cu pietre. M-am gândit și la voi. Puteți participa în clubul ăsta select, citind cartea în același timp cu noi, apoi o comentăm virtual. Nu știu dacă putem face o transmisie live a întâlnirilor, dar vom face cumva o „minută” a întâlnirii ca să vă provocăm la comentarii și pe voi.

Care doriți, care sunteți interesați, dați cu comentarii, sugestii, reclamații. Se cere așadar:

– cine vrea să se înscrie în club?

– ce cărți are în vedere ?

– câte întâlniri ar dori să aibă o lună?

După ce ne adunăm, decidem prin vot cartea pe care o vom diseca prima dată. Aveți timp să vă gândiți și să vă înscrieți până duminică. Eu de mâine sunt la Belgrad, din nou, dar o să pot sta cu ochiul pe voi și de acolo, că sârbii au internet mult și gratis la hotel, precum știți 😉

Iar dacă la aeroport nu pun ăștia câinii să-mi miroasă valiza, în care s-a ascuns Toshiba în timp ce-mi făceam bagajele, e posibil să ajung și înapoi acasă 🙂

Deci, contez pe voi să ne dăm și noi un pic intelectuali?

Etichete: , ,

20 comentarii la “Să punem mâna pe o carte…” Subscribe

  1. blo 29/09/2011 at 21:30 #

    din cate-mi aduc aminte, pe yahoo messenger se pot tine conferinte 😀 deci ar putea participa si cei care nu stau in Bucuresti, daca se stabileste o ora si o zi anume pentru discutii.
    mi-ar placea sa particip 🙂

    • Dollo 30/09/2011 at 21:24 #

      încercăm 🙂

  2. NewLevel 23/10/2011 at 01:41 #

    Cum a ramas cu clubul? Se mai tine?

    • Dollo 23/10/2011 at 10:29 #

      Dap, scrie aici. Cel mai probabil vom schimba data întâlnirii în a doua sâmbătă din noiembrie. Încă se mai fac înscrieri 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…