Sâmbătă râdem cu Kundera

Eu propun să ne vedem din nou la Thomas Antiques, pentru că e aproape de degustătoria de vinuri. Un vin bun după o carte de Kundera ajunge la casa sufletului ;) Ne vedem sâmbătă, 13, la orele 19.00.

Doamnelor, domnilor, și alte genuri care vreți să mai veniți sâmbătă la clubul de carte, haideți să stabilim locul în care dezbatem „Cartea râsului și a uitării” – cartea votată spre citire luna asta.

Pentru că de data trecută vă amenințam cu niscai degustări de vinuri, după club, eu propun să ne vedem din nou la Thomas Antiques, pentru că e aproape de degustătoria de vinuri. Dar dacă vreți în altă parte sau la o terasă (nu știu cum va fi vremea), propuneți din timp (adică vineri cel târziu) ca să pot rezerva o masă.

Și ziceți care veniți, ca să știu de asemenea câte locuri cer la masa aia. Să vă mai spun și că trebuie să veniți, nu doar să anunțați…? Neee, știți voi chestia asta 😛

Vă aștept cu cartea citită sâmbătă, 13 octombrie, la ora 19.00 trecute fix la Thomas Antiques! Masa e rezervată la nefumători, etajul 1, pe numele Dollores

Etichete: , ,

8 comentarii la “Sâmbătă râdem cu Kundera” Subscribe

  1. ileana 11/10/2012 at 10:33 #

    Propun La Vlaicu, unde l-am dezbatut pe Faulkner.
    Ok ora, ok data. Trece-ma cu doua persoane.

  2. spufi 11/10/2012 at 17:07 #

    Cred ca la 7 oricum nu mai e de stat la terasa, ca se lasa cam frig acum toamna… mi-ar fi placut totusi sa se poata fuma; altfel, Thomas Antiques suna bine 🙂
    So, count me in.

  3. Oana 11/10/2012 at 17:51 #

    Eu sunt pentru Thomas Antiques. Daca vrem si la vinuri, La Vlaicu e prea departe. In plus, interiorul lor nu e mare chestie, terasa era faina.

  4. diana 11/10/2012 at 17:52 #

    eu vin la intalnire, oriunde stabiliti sa ne vedem

  5. ady 11/10/2012 at 18:46 #

    eu nu pot sa vin. am zis de data trecuta ca 13 e cu semnul intrebarii.
    voi fi la un gratar post-nunta, en famillle. 🙂
    mai am vreo 2 capitole. le-as fi terminat pana sambata. .

    • Dollo 12/10/2012 at 15:05 #

      Dat fiind că la terasă e frig, iar nefumători suntem mai mulți, am rezervat de data asta masa la ora 19.00 la Thomas Antiques, la etajul 1. Vă aștept acolo cu țigări electronice 😉 După bem un vin alături.
      Ady, ne vedem data viitoare, poftă bună la grătar!

  6. eugenia 12/10/2012 at 18:22 #

    vă rog să lăsaţi bucăţi mici de turtă dulce pe drum, să ajung şi eu, căci mă rătăcesc cu siguranţă şi de data asta. dar de ce nu bem vin în timp ce vorbim despre Kundera?

    • Dollo 12/10/2012 at 19:39 #

      supunem la vot, și băutul tot democratic se face

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.