Ne vedem ca să vorbim despre „Jacob se hotărăște să iubească”, să bem ceva și să le facem în ciudă bărbaților, care după cum se vede și în poză, iubesc, dar nu citesc 😉
La orele 19 trecute fix, la terasa InSpayer de pe strada Batiștei nr 24 A, ca și data trecută.
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
Cea mai interesantă biserică făcută de un ateu
Când relele lumii te ajung și-n paradis
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
Lecții dintr-o viață aparent irosită
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
pavel: Am avut si noi o problema mica, un TIR polonez ne-...
Dollo: Da, oare cum se numește boala asta că nu te înd...
Dollo: Și mai ales în noile mașini nu prea mai poți s...
Om bun: in ele......
Om bun: Si eu am o masina mai veche. Daca ai grija de ea, ...
alina: Doamne, ce pățanii! Și felicitări pentru ideea...
alina: Așa am murit vecinul meu, avea 92 de ani și și-...
Dollo: Aoleu, asta e next level....
Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.
Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.
Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.
„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini
Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.
Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.
Cum iubesc dar nu citesc? C.D. Florescu e trecut pe lista mea de citiri in viitorul apropiat (asta dupa ce termin cu toate distopiile pe care am pus ochii).
Fiecare vorbește din propria experiență 😉