Vom fi cinci la masă

Hai cu Cimitirul de piane, sâmbăta asta, începând cu ora 19.00, la Green Tea

la ora mesei eram cinci:

tata, mama, surorile mele

și eu. după aceea, sora mea mai mare

s-a căsătorit. după aceea, sora mea mai mică

s-a căsătorit. apoi tata a murit. azi

când ne așezăm la masă, suntem cinci,

mai puțin sora mea cea mare, care e

la casa ei, mai puțin sora mea cea

mică, și ea la casa ei, mai puțin

tata, mai puțin mama, văduvă. fiecare

dintre ei e un loc gol la masa asta la care

mănânc singur. dar vor fi mereu aici.

la ora mesei, vom fi întotdeauna cinci.

cât timp unul dintre noi va fi în viață, vom fi întotdeauna cinci.

Ăsta e cel mai trist și frumos pasaj din cartea asta, după mine esența romanului „Cimitirul de piane”. În fond o succesiune de gânduri postume despre o familie oarecare, locuitoare a Lisabonei în frumoasa epocă a lemnului, dinaintea termopanelor.

O discutăm sâmbăta asta, începând cu ora 19.00, la Green Tea pe strada Burghelea 24 (la mansardă). Până acum au confirmat chiar cinci prezența. O fi coincidență, o fi un dat… vom vedea. În caz că n-ați confirmat, dar vă bate gândul să sporiți numărul mesenilor, noi suntem acolo.

P.S. Hai, că v-am făcut și categorie aparte pentru clubul cărții, în main menu, nu mă dezamăgiți 😛 

Etichete: , ,

4 comentarii la “Vom fi cinci la masă” Subscribe

  1. George Lacatus 10/11/2011 at 21:10 #

    Eu credeam ca e o postare despre ciorba aia de burta :D.
    Deh, mi-e foame, iar Ochelarista refuza sa incalzeasca supa crema din nu stiu ce legume.

    • Dollo 10/11/2011 at 21:22 #

      Păi hai să punem de-o ciorbă de burtă duminică, lucrezi?

  2. Escu 10/11/2011 at 22:18 #

    Ai uitat sa precizezi pe ce nume e facuta rezervarea! 😛

    • Dollo 10/11/2011 at 23:43 #

      Păi cum, Peixoto 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.