Vom fi cinci la masă

Hai cu Cimitirul de piane, sâmbăta asta, începând cu ora 19.00, la Green Tea

la ora mesei eram cinci:

tata, mama, surorile mele

și eu. după aceea, sora mea mai mare

s-a căsătorit. după aceea, sora mea mai mică

s-a căsătorit. apoi tata a murit. azi

când ne așezăm la masă, suntem cinci,

mai puțin sora mea cea mare, care e

la casa ei, mai puțin sora mea cea

mică, și ea la casa ei, mai puțin

tata, mai puțin mama, văduvă. fiecare

dintre ei e un loc gol la masa asta la care

mănânc singur. dar vor fi mereu aici.

la ora mesei, vom fi întotdeauna cinci.

cât timp unul dintre noi va fi în viață, vom fi întotdeauna cinci.

Ăsta e cel mai trist și frumos pasaj din cartea asta, după mine esența romanului „Cimitirul de piane”. În fond o succesiune de gânduri postume despre o familie oarecare, locuitoare a Lisabonei în frumoasa epocă a lemnului, dinaintea termopanelor.

O discutăm sâmbăta asta, începând cu ora 19.00, la Green Tea pe strada Burghelea 24 (la mansardă). Până acum au confirmat chiar cinci prezența. O fi coincidență, o fi un dat… vom vedea. În caz că n-ați confirmat, dar vă bate gândul să sporiți numărul mesenilor, noi suntem acolo.

P.S. Hai, că v-am făcut și categorie aparte pentru clubul cărții, în main menu, nu mă dezamăgiți 😛 

Etichete: , ,

4 comentarii la “Vom fi cinci la masă” Subscribe

  1. George Lacatus 10/11/2011 at 21:10 #

    Eu credeam ca e o postare despre ciorba aia de burta :D.
    Deh, mi-e foame, iar Ochelarista refuza sa incalzeasca supa crema din nu stiu ce legume.

    • Dollo 10/11/2011 at 21:22 #

      Păi hai să punem de-o ciorbă de burtă duminică, lucrezi?

  2. Escu 10/11/2011 at 22:18 #

    Ai uitat sa precizezi pe ce nume e facuta rezervarea! 😛

    • Dollo 10/11/2011 at 23:43 #

      Păi cum, Peixoto 😉

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit