Vom fi cinci la masă

Hai cu Cimitirul de piane, sâmbăta asta, începând cu ora 19.00, la Green Tea

la ora mesei eram cinci:

tata, mama, surorile mele

și eu. după aceea, sora mea mai mare

s-a căsătorit. după aceea, sora mea mai mică

s-a căsătorit. apoi tata a murit. azi

când ne așezăm la masă, suntem cinci,

mai puțin sora mea cea mare, care e

la casa ei, mai puțin sora mea cea

mică, și ea la casa ei, mai puțin

tata, mai puțin mama, văduvă. fiecare

dintre ei e un loc gol la masa asta la care

mănânc singur. dar vor fi mereu aici.

la ora mesei, vom fi întotdeauna cinci.

cât timp unul dintre noi va fi în viață, vom fi întotdeauna cinci.

Ăsta e cel mai trist și frumos pasaj din cartea asta, după mine esența romanului „Cimitirul de piane”. În fond o succesiune de gânduri postume despre o familie oarecare, locuitoare a Lisabonei în frumoasa epocă a lemnului, dinaintea termopanelor.

O discutăm sâmbăta asta, începând cu ora 19.00, la Green Tea pe strada Burghelea 24 (la mansardă). Până acum au confirmat chiar cinci prezența. O fi coincidență, o fi un dat… vom vedea. În caz că n-ați confirmat, dar vă bate gândul să sporiți numărul mesenilor, noi suntem acolo.

P.S. Hai, că v-am făcut și categorie aparte pentru clubul cărții, în main menu, nu mă dezamăgiți 😛 

Etichete: , ,

4 comentarii la “Vom fi cinci la masă” Subscribe

  1. George Lacatus 10/11/2011 at 21:10 #

    Eu credeam ca e o postare despre ciorba aia de burta :D.
    Deh, mi-e foame, iar Ochelarista refuza sa incalzeasca supa crema din nu stiu ce legume.

    • Dollo 10/11/2011 at 21:22 #

      Păi hai să punem de-o ciorbă de burtă duminică, lucrezi?

  2. Escu 10/11/2011 at 22:18 #

    Ai uitat sa precizezi pe ce nume e facuta rezervarea! 😛

    • Dollo 10/11/2011 at 23:43 #

      Păi cum, Peixoto 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉