Dar-ar boala în ele de mașini, tâgâdâm, tâgâdâm…!

... sudui bărbatul călare pe murg, încercând să se strecoare printre mașinile care se înghesuiau să-i viziteze satul, în defileul Dâmbovicioarei.

padure

Am fost în week-end într-un loc pe care l-am descoperit anul trecut și care mi se pare ideal pentru o ieșire de o noapte din București, doar ca să respiri oxigenul ăla care te adoarme odată cu găinile, fără să rămâi blocat în traficul de pe Valea Prahovei. Dacă ai norocul să nimerești și în săptămâna aia în care frunzele sunt ruginite, iar lumina soarelui încă mai pâlpâie, aurie, peste ele, printre creste, se cheamă că ai avut noroc și ai vizitat toamna la munte.

vaci tractor picioare pajiste

Partea bună e că locul nu e aglomerat cu turiști. Cel puțin în extrasezonul ăsta. Satul Ciocanul din comuna Șirnea (Argeș, Cheile Dâmbovicioarei) este încă locul ăla în care oamenii cresc vaci și oi, trăiesc de pe urma lor sau din vânzarea terenurilor pe care le-or fi moștenit pe dealurile alea verzi. Partea proastă e că până ajungi acolo trebuie să te înghesui pe niște drumuri proaste, ori foarte înguste, că nu au loc să treacă una pe lângă alta două mașini.

vaci2

calAsta pentru că drumurile locale, chiar dacă au fost asfaltate, sunt în fond tot niște cărări de munte pe care oamenii le-au bătut cu calul, mult înaintea inventării cutiei de viteze. Iar acum încă ne aflăm în perioada în care mașinile se bat cu vacile și sătenii călare pe serpentinele care urcă până la 1300 de metri, la Ciocanu.

O astfel de scenetă a fost duminică, pe drumul îngust din defileul Dâmbovicioarei, când un moșneag nervos, călare, s-a încăpățânat să ațină calea mașinilor cu murgul lui, blestemând motoarele care i-au invadat lumea și îngreunat viața. „Dar-ar boala în ele de mașini!” a suduit el în timp ce și-a mânat calul printre noi, mai repede decât am reușit noi să ne împărțim șoseaua îngustă cu ceilalți „participanți la trafic”.

CAPRIOARA

Întâmplarea a fost amuzantă, dar un pic emblematică pentru modul în care e gândit turismul în general în România, nu numai în partea aia de munte. Oamenii s-ar bucura să câștige un ban de pe urma vizitatorilor, dar nu prea le convine să fie deranjați așa de mult pentru asta. Probabil că acolo nici nu s-a ajuns încă la nivelul de profit care să facă diferența între deranj și ospitalitate.

drum copaci ciocanu casa

Am stat la o pensiune listată pe booking.com, dar care în realitate bănuiesc că nu lucrează prea legal. Altfel nu și-ar permite să vândă camera dublă cu 53 de lei pe noapte (12 euro). Nu a dat pe afară cu dotările și confortul, dar un minim decent pentru o noapte a oferit: apă caldă, căldură (cel puțin până când adoarme clientul, după care oprește centrala), lenjerie curată, o vedere frumoasă asupra dealurilor pe care e răspândit satul. În fond nici nu-ți trebuie mai mult. Altele sunt atuurile zonei.

piatra craiului

Pentru masă, însă, a trebuit să întrebăm prin vreo trei locuri ca să fim direcționați spre unica pensiune care oferea mâncare în zonă. La masa căreia nu sunt sigură că am mâncat produse locale, poate cu excepția unei felii de cașcaval afumat pus de decor într-o bucată de mămăligă. Am plecat de acolo cu întrebarea: ce fac toți oamenii ăia cu laptele de la vacile care pasc blajine pe pajiști? Unde vând carnea și produsele lactate? După cum arată majoritatea gospodăriilor nu pare că le vând organizat, ci doar că reușesc să-și întrețină familia, de pe un an pe altul, cu ce își produc singuri în bătătură.

capite2

Atunci are sens suduiala omului călare. Turiștii nu le aduc prea multe beneficii, în afara aglomerării drumului. Proprietarii de pensiuni, atâția câți sunt, nu cred că dau nici ei pe afară de profit, după cum arată și camerele, și de vreme ce nu-și permit să țină o bucătăreasă permanent. În fond, cât poate să coste să le pui pe masă turiștilor o ciorbă de văcuță, o mămăligă cu brânză și smântână și eventual un „pork charity” cu de toate? 😉

charity carare capite apus

Nu înseamnă că m-am simțit prost în week-end-ul ăsta, dimpotrivă. Dacă ar fi după mine aș prefera ca zona aia să rămână pe veci așa, la limita „civilizației”, cu pajiștile neatinse decât de limbile aspre ale vacilor, mângâiate de soare sau vânt, cu turiști puțini și drumuri greu accesibile, apăsate de o liniște asurzitoare, în care se disting clar doar două sunete: al ierbii rupte de vacă și al talăngii de la gântul ei. Iar dacă mai ai noroc să-ți iasă în cale și o căprioară sălbatică, așa cum mi s-a întâmplat mie, în timp ce aștepți soarele să apună după coama Pietrei Craiului, ce-ți poți dori mai mult?

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

9 comentarii la “Dar-ar boala în ele de mașini, tâgâdâm, tâgâdâm…!” Subscribe

  1. Xanaxdoo 14/10/2014 at 08:54 #

    Foarte faine locuri

  2. Frobenius 14/10/2014 at 10:15 #

    Cateva pedanterii 🙂
    Satul Ciocanu apartine administrativ de comuna Dambovicioara, judet Arges. Comuna cu primaria in… Podu Dambovitei. Treburi incurcate 🙂
    Sirnea este in judetul Brasov. Limita intre cele doua judete se afla exact in locul in care se termina asfaltul.
    Drumurile acelea sunt inguste pentru ca relieful impune latimea. Si, da, drumurile sunt in primul rand pentru cei care traiesc acolo 365 de zile pe an (5-6 luni de iarna).

    Pensiunile, hmmm, care dupa cum i-a casunat. Betonul este de baza, arhitectura traditionala poate sa stea si la muzeu. Chestie de cultura, bani si… eficienta. Valabil si la produsele locale. Care din fericire mai exista, inca nu au fost inlocuite complet de „das kaskaval”.
    Despre resurse, economie si turism este mult de discutat. Pare simplu si evident pana ajungi la… detalii.
    Vulpe nu ti-a iesit in cale? 🙂

    • Dollo 14/10/2014 at 11:15 #

      Mulțumesc, corectez, aveam senzația că Ciocanu ține de Șirnea. Vulpe nu, dar căprioarele m-au făcut să mă simt ca la Animal planet 🙂

  3. o femeie 14/10/2014 at 10:33 #

    Frumoase pozele. Eu zic ca sa va bucurati ca nu sunt multi turisti, inseamna ca e liniste si preturile jos.
    Cat despre mancaruri, eu cand ajung in asemenea locuri ma mai intersectez cu localnicii, si intreb daca imi vinde careva un lapte/branza/oua/fructe din gradina. Pretul e sigur mai mic decat la oras si produsele sunt neaose.

    Din ce tin minte, legea romaneasca opreste pe mamaia de la capatul satului sa vanda direct la o pensiune/restaurant, pt ca nu are ‘cerfiticate’ si standarde inalte – asa ca pt multe produse tot la Metro ajung.

  4. Motanul 14/10/2014 at 12:54 #

    Noua, cititorilor tai, cand ne mai zici sa-ti trimitem poze din concedii? Numai tu vrei sa te lauzi? 😉

    • Dollo 14/10/2014 at 13:10 #

      E o idee bună, așa că ce ar fi să începi tu seria 🙂 O să-i rog și pe ceilalți și vedem ce mai adunăm și anul ăsta.

      • ady 14/10/2014 at 19:38 #

        se poate si cu alea de anul trecut (alea sunt cu dedicatie speciala) sau fara dedicatie (de anul asta)?

  5. MIha 23/10/2014 at 09:19 #

    Din cei 50RON camera, 10RON i-a luat bookingul drept comision. Daca ti-a dat bon (si banuiesc ca lucrand cu bookingul ar trebui sa fie precauti si sa-si fiscalizeze macar intrarile de la ei), alti 10RON i-a luat statul. 10-15RON au fost consumabilele (caldura, apa, spalat lenjerie, produse curatare). 10-15RON le-o fi ramas si lor pentru ca au facut singuri curat in camera, ca daca angajau pe cineva nici nu le ajungeau s-o plateasca. Intrebarea mea este: de ce fac oamenii astia turism acolo?

    • Dollo 23/10/2014 at 09:32 #

      Nu mi-a dat niciun bon, de asta bănuiesc că prea albă nu e situația. Pensiunea e ținută de un cuplu, probabil nu au clienți în afara week-end-ului. Nu știu vara cum o fi, poate e flux mai mare de curioși. Nu au nici firmă pe casă…

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.