Șase sfaturi nesolicitate, pentru ministrul finanțelor, de la o victimă a ANAF

A durat un an jumate ca să îndrept o greșeală făcută de ANAF la adresa mea. Timp în care s-au schimbat două guverne și s-au făcut promisiuni de digitalizare și simplificare birocratică. La ANAF sector 3, ca peste tot în țară de altfel, lucrurile merg la fel de prost. Și pentru contribuabili și pentru funcționarii care, ca tot omul, comit greșeli. Din păcate singurii care le plătesc suntem noi, contribuabilii.

The way we live la ANAF

În aprilie 2019 am avut un diferend cu ANAF sector 3, care-mi trimisese o decizie greșită de plată pentru asigurările de sănătate aferente anului 2015. Ei ziceau că nu am plătit nimic în 2015 și mă puneau să plătesc vreo 2000 de lei la „regularizare”. M-am dus atunci de vreo patru ori la sediul ANAF sector 3 și niciodată nu am reușit să rezolv problema din cauza modului stupid în care fusese „reorganizată” activitatea instituției. Mai exact toată lumea stătea la coadă în fața aceluiași ghișeu unic, indiferent de problema cu care venise acolo, iar cele trei funcționare din biroul respectiv – trei birouri într-o cameră de doi pe trei m – nu puteau să ajute pe cineva pentru că nu aveau competențe sau permisiunea să acceseze sistemul în contul respectivului contribuabil. Tot ce puteau să facă era să printeze o „situație la zi” cu datoriile așa cum o arăta sistemul. Or omul de aia se duce acolo pentru că nu e de acord cu ce arată sistemul și vrea să repare.

Pentru mine au fost patru jumătăți de zile pierdute acolo și multe altele acasă, cu nervi, stări de încordare și stres, ca nu cumva să-mi pună poprire pe cont până când ajung să-i conving că am dreptate. La una din vizite mi s-a spus că aș fi câștigat 5 lei din niște dividende de care habar nu aveam (din marea privatizare a anilor 90) și că „poate că de aia trebuie să plătesc asigurări de sănătate”. Era absurd, dar nimeni nu știa nimic sigur, cifrele din sistemul lor nu se potriveau cu veniturile declarate de mine și scrise în declarațiile de venit de la angajatori, ca atare nici eu nici ei nu înțelegeam ce reprezintă acele cifre. Doar că ei îmi prezentau cifrele lor ca pe ceva dat de la Dumnezeu și nu erau deloc dispuși nici să admită că poate sunt greșite, nici să le corecteze. Am aflat cu ocazia asta că e posibil ca în contul tău la ANAF să apară „câștiguri” despre care tu habar n-ai și care să conteze la stabilirea taxelor tale la final de an cum nici prin cap nu ți-ar fi trecut.

Între toate aceste vizite am depus și o contestație scrisă, la registratura instituției, am primit număr la ea și am făcut vreo două demersuri online, în Spațiul Virtual Privat (SVP), ca să întreb când au de gând să-mi răspundă. Am primit numai asigurări că voi primi răspuns, dar răspuns efectiv nu. Nici după 30 de zile, nici după 50, niciodată.

În două din cele patru vizite inutile la sediu am reușit să vorbesc chiar cu inspectorul meu de literă, domnul G., adică cel care se presupune că mi-a și calculat greșit acea regularizare sau oricum el răspundea de litera B. Prima dată când am dat de el s-a luat curentul în sediu, pentru câteva secunde, și apoi le-a picat sistemul. La început mi-a zis că de unde să știe el că adeverințele mele de venit sunt corecte, că mai zic și angajatorii așa, că au plătit, dar ei de fapt nu plătesc. După ce i-am replicat că aia e exact treaba lor să afle, nu a mea, mi-a cerut să-i las din nou actele care dovedeau că eu plătisem tot și un număr de telefon, ca să mă sune când rezolvă. După vreo lună de zile m-am dus iar, l-am pândit, că din noua organizare nu știi când și unde îți găsești inspectorul de literă, și mi-a zis același lucru, că nu m-a uitat, știe de greșeală, dar nu a apucat să rezolve, să stau liniștită că se va rezolva…

Am stat liniștită până în 28 ianuarie anul ăsta, adică un an jumate, când m-am trezit în SVP cu o somație și un titlu executoriu că am de plătit 1500 de lei, în 15 zile, or else… Nu scria nimic că ar fi vorba de aceași sumă din 2015, ci doar că ar reprezenta regularizări de asigurări de sănătate. Fără alte explicații. M-am dus iar la ANAF, unde în ciuda pandemiei lumea se înghesuia la fel ca înainte, jumătate în holul strâmt din fața biroului unic și jumătate afară, în frig, pentru că așa considera paznicul că asigură distanțarea. Spre deosebire de 2019, când doamnele de la ghișeul unic nu-ți rezolvau problema, expediindu-te cu diverse formule „fiscale” gen: așa e în sistem, de unde să știm noi că aveți dreptate? sau nu pot să accesez contul dumneavoastră, reveniți când va fi inspectorul de literă de serviciu sau faceți o cerere la registratură ca să vi se răspundă, de data asta aceleași trei ghișee erau ascunse în spatele unui paravan de plexiglas, iar doamnele de la cele trei birouri aveau, firește, măști.

Coada de afară

Noi măști, ele măști, toată lumea strigă, urlă și disperă, nu se înțelege nimeni nu nimeni la biroul ăla unic. Adică ce nu te înțelegeai înainte de pandemie cu niște oameni puși acolo doar ca să nege orice ai vrea să le contești, dar acum nici măcar nu te mai auzeai cu ei. Formula „fiscală” primită acum, după mai multe apeluri să vorbească mai tare, că n-o auzeam decât pe doamna care urla nemulțumită la celălalt ghișeu lângă mine, a fost: dumneavoastră ziceți că n-ați primit, dar noi v-am trimis, ce vreți mai mult? faceți o crere scrisă!

Bref, am aflat într-un final că de fapt sunt somată să plătesc acum aceeași sumă din 2015, care nu, nu se corectase în 2019, însă întrucât în anul 2020 se dăduse scutire de pandemie și contribuabilii nu puteau fi necăjiți cu somații, s-a decis să se trimită în prima lună a următorului an. Și nu mai erau 2000 de lei, pentru că din ei scăzuseră 500 de lei pe care avea ANAF-ul să mi-i dea din 2014.

Au fost câteva zile dramatice, în care mi-a trecut prin cap inclusiv gândul emigrării, alternativ cu niscai porniri teroriste la adresa statului și a acestei mizerii numite ANAF, care nu face decât să trimită hârtii discreționar, la care trebuie să te conformezi. Fără explicații, fără posibilitatea de a lămuri de ce așa și nu altfel, cu certitudinea că te vei supune necondiționat pentru că ei au puterea să te îngenuncheze, blocându-ți contul, în timp ce tu nu reușești nici măcar să primești un răspuns la o solicitare scrisă acum un an jumate, care să-ți spună da, băi, cucoană, nu ai dreptate, noi avem, uite de aia trebui să plătești. De fapt asta a fost cel mai frustrant din toată experiența cu ANAF, faptul că întotdeauna te lovești de un zid de funcționari disfuncționali, care, indiferent ce le spui, îți răspund că sigur nu ai dreptate, pentru că la ei în sistem e altfel – asta dacă pot verifica în sistem – te trimit de la unul la altul și când ajungi la ultimul și ăla te expediază cu un „faceți o cerere” la care de fapt nu răspunde nimeni.

Iar în timpul ăsta, guvernul face permanent declarații bombastice despre planurile mărețe de digitalizare și modernizare a țărișoarei, dar ce-i arde pe ei mai acut la lingurică e de fapt politizarea diverselor funcții, de la prefecți la pițipoance angajate pe pile la Ape. Faptul că în timpul ăsta au venit la putere și ăștia „buni” nu a schimbat în vrreun fel lucrurile, ba din contră, a atârnat și mai greu în frustrarea resimțită, de mine cel puțin.

Sunt convinsă că nu sunt un caz singular, de fiecare dată când am stat la coadă la ghișeul unic la ANAF sector 3 am auzit câte o poveste despre greșeli și drumuri inutile și nervi și proceduri absurde și imposibilitatea fizică de a ajunge să discuți omenește, așezat, cu cineva din sistemul ăsta nenorocit, care să-ți spună că nu ai dreptate, poate, sau să-i arăți tu, cu cifre, că tu crezi că ai dreptate. Iar între aceste drumuri inutile, permanenta senzație de nervi la stomac, consumul nervos care te împiedică de fapt să te mai gândești la ce ai de muncit ca să câștigi alți bani ca să plătești deciziile discreționare ale ANAF. Și toate astea pentru ce?

În starea asta de mizerie sufletească, cinstit, am oscilat între a plăti suma, doar ca să scap de stres, și a da în judecată ANAF pentru a mi se face dreptate. Evident prima variantă era cea mai ușoară. Suma reprezintă jumătate din venitul meu într-o lună, nu ar fi chiar un capăt de țară, dar mai mult mă enerva nedreptatea. Așa că am mai făcut o încercare. Am făcut în SVP o solicitare de audiență la directorul ANAF sector 3, expunând acolo toate demersurile din 2019 până acum. Apoi, conștientă că solicitarea aia de audiență nu se va aproba în cele 15 zile în care eram somată să plătesc, am mai descoperit tot pe SVP și că poți să te programezi la ANAF online. Adică să nu te mai duci să stai la coadă la ghișeu, ci îți alegi o zi și o oră și te duci direct. Am ales astfel o zi și o oră și m-am dus din nou acolo, cu toate actele printate și aranjate într-un dosar, ca moșii ăia pe care-i disprețuiam că umblă mereu la ei cu teancul de hârtii ca să-și demonstreze trecutul pe la varii instituții.

Coada de la ghișeul unic

Afară era o coadă de vreo zece persoane, înăuntru, ceva mai puțini. Îl întreb pe paznic ce fac, dacă am programare, unde trebuie să mă prezint? Că în emailul de confirmare scria doar serviciile la care cerusem eu să fiu primită, nu și un număr de cameră. Am aflat că de fapt trebuie să intru la același ghișeu unic la care stăteau la coadă toți oamenii ăia de afară și din interior. Doar că eu acum aveam o scuză ca să mă bag în față.

– Dar dumneavoastră intrați, doamnă, că aveți programare, nu mai stați la coadă, intrați direct înăuntru, cum a intrat Germania în Polonia, îmi zice paznicul.

Se vede treaba că cei câțiva care aveau deja bonuri de ordine de intrare în biroul unic țineau cu Polonia, că n-au prea fost mulțumiți de îndemnul portarului. Cineva mi-a spus că și la doctor dacă am programare, tot la rând intru după cei care erau deja în fața ușii. Am început să le explic că și eu sunt la fel de revoltată ca și ei pentru că mai fusesem cu câteva zile înainte la același ghișeu, la care nu rezolvasem nimic și de aia alesesem programarea online, în speranța că voi fi primită de un inspector cu care să discut așezat chestiunea, nu să vin iar la ghișeul unic, să nu rezolv nimic și să nedreptățesc și oamenii de la rând. Mi-am cerut scuze și am intrat până la urmă, când s-a strigat următorul bon.

Singura modificare față de dățile trecute a fost că acum doamna de la ghișeu părea că fusese avertizată (cumva) despre nenumăratele demersuri reclamative făcute de mine online și offline și mi-a zis direct că trebuie să vorbesc cu inspectorul meu de literă. Mersi, asta voiam și eu, dar de unde-l iau pe domnul G.? Probabil că toate trimiterile mele online disperate au făcut-o pe doamna să înțeleagă că e nevoie de mai mult decât un răspuns „fiscal” obișnuit, strigat prin mască, așa că a pus mâna pe telefon și l-a sunat personal pe domnul G., în fața mea. El i-a zis, și ei ca și mie în 2019, să-i las eu un număr de telefon și o adresă de email, că mă sună el „mâine”.

Iar mâine, același mâine întins din aprilie 2019 până în ianuarie 2021.

– Și dacă nu mă sună?

– Vă sună, doamnă, vă sună, îmi strigă vocea din spatele măștii, grăbită să mă vadă plecată.

– Dar ce fac dacă nu mă sună, că mi-a mai promis și nu a făcut-o, eu ce fac?

– Bine, notați și o adresă de email a domnului, s-a înduplecat femeia. Îi scrieți eventual un email dacă nu vă sună.

A fost nevoie deci de șase drumuri, vreo patru solicitări online și un an jumate de așteptare ca să fac rost de emailul de serviciu al inspectorului responsabil cu impozitele mele. Niciun moment, pe parcursul acestui proces chinuitor pentru mine, nu s-a pus problema unui număr de telefon care ar fi scurtat și rezolvat cu siguranță toată treaba. Nu știu dacă inspectorii au telefoane mobile de serviciu sau nu, dar după reorganizare pare că nu au nici măcar un telefon fix sau un birou la care pot fi găsiți, cum era înainte. Nu mai zic că la sectorul 3 cel puțin, sediul este adăpostit într-un parter comercial de bloc unde nu ai acces decât la acest ghișeu unic și la casierie. Dacă vrei să bați la ușa unui superior, nu ai cum pentru că nu se știe unde și dacă există acest șef. Nu e afișat niciun contact la intrare sau online.

Am ajuns acasă și am scris emailul fără să mai aștept mâinele promis. Am pus acolo toată saga, am atașat documentele doveditoare, cât am putut de clar și concis, nu așa cum scriu pe blog 😉 Și am așteptat fără mari speranțe. Intrasem deja într-un soi de amorțeală după atâtea zile de încordare.

A doua zi am primit un email în care domnul G. mi-a scris că „se va analiza situația”. I-am cerut să o analizeze mai rapid și să-mi dea un termen, că cele 15 zile ticăie. Mai târziu mi-a scris că gata, s-a rezolvat, și mi-a atașat o decizie rectificată, în care pur și simplu nu recalculase nimic, ci mutase cifra de la „în plus” la „în minus” și reieșea acum că aș avea de primit suma de 2000 de lei, nu de dat. Am fost perplexă. Acuma ce trebuia să fac, să mă lupt ca să le spun că nici așa nu e corect? După calculele mele ar fi trebuit să-mi mai dea ei vreo sută de lei înapoi, dar părea că intrasem ca Germania în Polonia și „anexasem” vreo 2500 de lei de la ANAF (că mai aveau să-mi dea 500 de lei și din 2014).

Până la urmă a doua zi m-a și sunat domnul G. ca să-mi spună încă o dată că situația mea s-a rezolvat și s-a înregistrat în sistem, unde cei 2000 de lei de fapt s-au topit și au rămas doar cei 500 din 2014. Mi-a trimis apoi o situație actualizată la zi în care apar diverse cifre, la fel de neexplicate, dar rezultă că nu am de dat, ci de luat și că să fac eu o cerere la registratură ca să primesc înapoi „bănuții”.  Nu se poate să o depun tot prin SVP? Nu se poate, trebuie să veniți tot aici, la registratură.

Teoretic pe asta am rezolvat-o, urmează anii 2016, 2017, 2018, 2019 și câți or mai veni.

Din experiența asta traumatizantă pentru mine (da, am îmbătrânit, nu mă mai țin nervii ca pe vremuri), am zis să scriu câteva concluzii care ar putea să ajute la îmbunătățirea reală a serviciilor ANAF, dacă cineva din Guvern sau Ministerul de finanțe chiar își dorește asta:

  1. Renunțați la ghișeul unic. Nu folosește la nimic. De câte ori am fost acolo nu am văzut niciun om ieșind „rezolvat” de la ghișeul unic. Inspectorii care fac „de serviciu” la ghișeul unic au propriile lor atribuții în restul timpului, iar la ghișeul ăla nu fac decât să se enerveze inutil cu niște petenți nemulțumiți care le cer lucruri ce nu stau în puterea lor. Nu ne ajută nici pe noi, nici pe ei.
  2. Instituiți un program de audiențe la inspectorii de literă. Numai inspectorul de literă are competența de a verifica și modifica o situație fiscală în contul contribuabilului, de aceea este mult mai utilă o discuție contribual-inspector de literă, în care lucrurile se pot remedia pe loc sau se pot explica diferențele. Așa era înainte de „reorganizare” și deși am mai avut ani în care mi s-au calculat greșit regularizările, nu am pățit în niciun an ca acum, să fac atâtea drumuri inutile, doar pentru că nu am avut acces, așa cum ar fi fost firesc, la inspectorul de literă. Probabil că într-un viitor fericit, în care sistemul va funcționa, nu va fi nevoie ca inspectorii de literă să fie bătuți la cap și cu audiențe, însă cum e acum este o bătaie de joc la adresa tuturor.
  3. Faceți mai explicite deciziile de impunere sau somațiile de plată. Pe somația mea sunt multe cuvinte inutile, care nu spun esențialul: pentru ce an datorez eu acei bani? Somația se bazează pe un titlu executoriu din 2019, dar pentru ce an sunt asigurările de sănătate regularizate nu scrie. A fost nevoie de un drum la ANAF ca să aflu, aglomerând din nou ghișeul unic, enervând-o pe doamna de la ghișeu (nu mai zic de nervii mei), și de încă o cerere scrisă la registratură ca să aflu informația aia care putea să figureze pe somație: aveți de plătit suma x care reprezintă regularizări de y din anul z.
  4. Publicați datele de contact ale inspectorilor/șefilor lor, online sau și mai bine chiar pe deciziile de impunere, astfel încât atunci când omul primește decizia și are de făcut comentarii, rectificări, întrebări să acceseze direct pe cel care știe despre ce e vorba și poate repara eventualele greșeli. Acest lucru logic și civilizat ar scuti de drumuri oamenii și ar degreva ghișeul unic. În prezent statul ne tratează ca pe niște hărțuitori de care trebuie să-și ferească angajații, să nu cumva să-i sunăm sau să le trimitem emailuri nesolicitate.
  5. Faceți ceva ca angajații ANAF să nu ne mai trateze apriori ca pe niște hoți și mincinoși. Cel puțin în cazul meu am reușit, iată, să demonstrez că nu sunt nici una nici alta, însă până am făcut asta, niciunul dintre funcționarii cu care am venit în contact la ghișeul unic nu m-a crezut, deși aveam dovezi scrise. Ei sunt formați să creadă doar ce le arată sistemul, însă sistemul are datele greșit introduse tot de ei.
  6. Faceți odată SVP-ul ăla util și folosiți toate datele pe care le adunați de la noi și în beneficiul nostru. Aveți în sistem toate datele mele: adresă, email, telefon, cont bancar. De ce e nevoie ca să mai fac eu încă un drum, al șaptelea, la ANAF sector 3, ca să depun o cerere scrisă la registratură, un nene să-mi dea bon și să aștept ca cineva s-o aprobe probabil, ca să-mi virați în cont banii ăia pe care mi-i datorați din 2014? De ce nu-i puteți trimite direct în cont, e cineva care nu vrea banii înapoi de la ANAF? Ca să nu mai zic de ipocrizia acelei programări online pentru o întâlnire cu același ghișeu unic veșnic asaltat de oameni. De ce nu sunt programările online făcute de exemplu la acel inspector de literă care poate să și rezolve problema omului, atunci când ajungi în fața lui?

Înțeleg că ministrul finanțelor a trimis corpul de control la ANAF zilele astea, când a aflat din presă că stă lumea la cozi și nu respectă distanțarea socială. Problema asta nu ar fi existat dacă funcționarii nu ar fi făcut greșelile care i-au adus pe oamenii ăștia mulți la aceleași ghișee. Nu lipsa distanțării e problema, ci modul defect în care instituția asta comunică cu oamenii și-i antagonizează, volumul mare de lucru care probabil se dublează și din cauza acestor greșeli care-i încarcă și mai mult pe funcționari. Digitalizarea e o gogoașă fluturată pe la nasul nostru de ani de zile, SVP e o porcărie pe care o urăsc în egală măsură contribuabilii și inspectorii fiscali, colectarea impozitelor e slabă și din aceste cauze. Oamenii preferă să eludeze sistemul, atât cât pot, dacă pot, doar ca să nu aibă de-a face cu ANAF, și nu poți să-i blamezi pentru asta. Așadar, nu mărirea numărului de ghișee e soluția (dacă la ghișeele alea se petrece ce am descris mai sus), ci regândirea cu cap a activității acestei instituții vitale pentru orice stat și pentru relația ei cu cetățenii. Cum zicea cineva pe Fb zilele astea: de ce mereu se trimite corpul de control undeva și nu capul?

 

UPDATE 27 aprilie 2021ANAF introduce în legislație ceva ce se cheamă „înștiințarea pentru discuția finală”, prin care te invită la o întâlnire reală, cu oameni, în care ascultă ce ai de spus cu privire la impozitele tale, în urma unui control. 

Tags: , , , , , , , ,

26 Responses to “Șase sfaturi nesolicitate, pentru ministrul finanțelor, de la o victimă a ANAF” Subscribe

  1. dodoi 08/02/2021 at 00:15 #

    Eu as avea o alta propunere. Sa desfinteze toate ghiseele fizice (unice sau nu) si sa faca un „call centre” la nivel de tara. Ai vreo problema, dai un telefon si vorbesti la telefon cu un operator(inspector). Ai vreun act de trimis, il trimiti prin posta, fax, email. Nu esti de acord cu vreo decizie intri pe site-ul Anaf-ului, te loghezi pe site-ul lor, vezi situatia si poti depune o contestatie online.

    Peste ocean la sfarsitul fiecarui an fiscal sau de cate ori e nevoie sa faci ceva sau sa ti se dea bani inapoi, fiscul iti trimite o scrisoare. Banii iti sunt virati in cont sau ti se trimite un cec. Nu vad de ce nu s-ar putea si in Romania.

    PS: titlul link-ului spune doar 5 sfaturi… Probabil ca ti-a mai venit vreunul intre timp. Care?

    • Dollo 08/02/2021 at 11:26 #

      Da, uitasem de sfatul nr.4, de fapt îl pusesem cuplat cu sfatul nr. 2 și era prea mult acolo, așa că am zis că e mai vizibil să le despart. Am uitat să modific și link-ul 🙂

  2. aloopeegoos 08/02/2021 at 07:58 #

    Din pacate ANAF este o institutie extrem de abuziva, probabil plina de nepoti, nepoate, netoti si netoate, al carei singur rol este sa puna pe drumuri platitorii de taxe. Functioneaza ca orice alta institutie a statului, diferenta fiind ca alte institutii nu au aceasta „putere” asupra cetatenilor, cu exceptia – poate – a politiei.

    Nu exista interes sa fie reformat ANAF-ul, altfel cum ar mai putea justifica guvernantii ca nu se pot „recolta” taxele de la prostime? De asemenea, nu exista interes sa fie digitalizat ANAF-ul, altfel unde si-ar mai gasi loc de frecat menta pe mii de lei toate panaramele si toti plimbatorii de hartii?

    Atata timp cat nimeni de la ANAF nu pateste nimic pentru aceasta comportare abuziva, n-o sa se schimbe nimic.

    Si da, pare mai simplu sa platesti orice vrea ANAF, „ca sa scapi de stres”, dar aceasta abordare, pe langa ca e profund gresita (de ce sa platesc ceva ce nu datorez??), NU rezolva problema de fond. E ca la santaj – ai platit o data, o sa platesti mereu… Singura rezolvare CORECTA este sa contesti tot ce consideri incorect, sa te lupti (da, e o lupta) cu ANAF pentru dreptate si sa recuperezi de la ANAF ORICE suma iti datoreaza (nu compensa nimic, niciodata, „din taxe viitoare”).

    Din pacate e o chestiune de timp pana o sa ajungem ca in SUA – toata lumea o sa aiba nevoie si o sa plateasca un consultant fiscal, pe langa avocat si psihoterapist… O fi un interes si in directia asta, o fi nevoie de locuri de munca pentru astfel de profesionisti…

    • Dollo 08/02/2021 at 11:41 #

      Da, la un consultant m-am gândit și eu, dar nu știu dacă se ocupă și cu relația asta autistă cu ANAF sau doar îți spune că ai sau nu dreptate și te lasă să te lupți cu ei tot tu. Nu știu dacă într-adevăr e un surprlus de forță de muncă la ANAF, oamenii ăia mereu par hăituiți din ce am văzut eu, iar inspectorul meu mi se plângea la telefon că au peste 300.000 de contribuabili pe cap. Nu neg că or fi și nepotisme, dar poate mai la vârf, nu la talpă.

    • Cetatean 08/02/2021 at 15:07 #

      Dar de ce nu va angajati voi la ANAF ca sa mearga lucrurile bine, sa lucrati in conditiile acea mizere si pe salariile lor. Asa ar mereg lucrurile struna ma gandesc. Si eventual sa vorbiti cu guvernantii sa nu ii mai tina ca pe niste sobolani sa aiba niste conditii de munca decente si umane. Ca pana la urma GUVERNATII SI PRESEDINTELE NOSTRU au instituit ghiseul unic sa isi bata joc de toata lumea. Sunt sute si mii de dosare atribuite unui singur inspector pentru ca evident e lipsa de personal, ati veni dumneavoastra in asa conditii sa lucrati? sa ai un metru patrat cu mii de acte incat nici scaunul nu are loc??? Daca oamenii aia ar avea conditii de munca umane ar sta altfel lucrurile. Si pentru 2500 de lei net lunar cred ca ati fugi mancand pamantul oameni buni! Pe dl Citu l-au interesat bancile nu sa va faciliteze dumneavoastra interactiunea cu fiscul sau altceva in tara asta.

      • Gina 08/02/2021 at 17:17 #

        De zeci de ani ne informatizam si tot facem drumuri si cozi. Nici daca s-ar dubla nr. salariatilor nu se va schimba nimic. Eu am dat concurs dar nu l-am luat. Erau 7 locuri si cinci candidate. Nu am fost suficient pregatita. M-am about timp ca am luat carnetul de expert. In ANAF nu prea sunt locuri pentru cei care pot rezolva price problema, ci cei , ca la fabrica, invatat pe operatiune. Apropos, asa e si la Casa de Sanatate Buc.

      • Harald 08/02/2021 at 19:12 #

        Da, de asta se dă șpagă pentru angajare la ANAF, pentru că sunt ”condiții mizere”. Știi pentru ce primea 2.000 de euro pe lună o șefă de birou cu 3 subordonate? Ca să mute date dintr-un tabel Excel în alt tabel Excel. Uneori făcea asta și peste program, până la 7 seara, dar cei 2.000 de euro meritau ”munca” asta din plin.

        Într-o lume de oameni normali, cifrele alea ar fi trebuit să fie într-o bază de date, iar tabelele dorite să fie generate automat, pe cele mai fanteziste criterii, nu să se joace ea cu Ctrl+C și Ctrl+V zi de vară până-n seară.

        Se mai și plângea că abia-i ajunge salariul pentru ratele la bănci, dar când era întrebată cum de i-a dat banca asemenea credite, recunoștea că banca a ținut seama de cei 88 mil pe care îi încasează ea în realitate, chiar dacă salariul ei de bază era doar vreo 56 mil.

        • Cetatean 08/02/2021 at 20:26 #

          Pai vezi ca scursurile si trantorii iau banii si nu cei care muncesc cu adevarat. Amaratii muncesc pe 2-3 mii de lei si animalele din ANAFUL mare si ministere pe sute de mii de lei si nimeni nu ia masuri pt ca sunt oamenii lor, ai partidelor. Cine l a votat pe Presedintele nostru&compania sa mearga la el la usa los si sa le spuna. Valabil si cu pensiile
          speciale care raman in picioare indiferent de cine vine la putere. Unde e #Rezist acum, de ce nu iese in strada. Si iata ca le taie drept multumire pentru votul acordat gratuitatea la CFR a studentilor. Eventual ca sa aiba bani de pensii speciale si salariile din ministere. Corporatiile nu ii deranjeaza inca pt. ca sunt platite din afara si nu se pot atinge dar vor gasi in curand si aici o portita sa traga tot pt. ei ca nu le ajunge.

          • Harald 08/02/2021 at 22:48 #

            Încearcă să înțelegi că un funcționar de la ANAF nu produce nimic concret, indiferent dacă lucrează la ghișeu sau la etajele superioare din clădire. Mai mult de jumătate din banii încasați din taxe și impozite se cheltuie în cursul administrării lor, iar plata efectivă a impozitelor de către contribuabil se face și fără funcționarii ANAF.

            Deci nu e cazul să te plângi de ”condiții mizere”, orice condiții din sediile ANAF sunt oricum mult prea bune, în raport cu utilitatea muncii depuse de angajații de acolo.

          • Cetatean 09/02/2021 at 07:26 #

            Atata minte scurta sa crezi ca banii din impozite asa se cheltuiesc inseamna ca nu mai avem nici o speranta de acum incolo in tara asta. Banii din impozite si taxe nu se cheltuie pe salarii, dar iti trebuie ceva carte sa stii lucrurile
            astea. Dar ce ziceti sa le dam foc la
            toti? eventual sa ii gazam? pentru de fapt ei nu sunt oameni, ei nu au copii ca noi restul! Haideti fratilor sa ii omoram sa ramanem doar noi.

          • Harald 09/02/2021 at 10:41 #

            Da. Ia zi tu, din ce bani se plătesc salariile la ANAF? Dacă nu sunt plătite din banii din impozite și taxe, aduci tu bani de-acasă ca să le plătești sau cum faci?

            Clădirile alea în care funcționează sediile ANAF din ce bani s-au construit și cu ce bani se întrețin? Când șpaga pentru o rambursare de TVA ”pe nașpa” de 5 milioane de euro e de 20%, alea 5 milioane de euro din ce bani provin?

          • Dan 09/02/2021 at 12:15 #

            @Harald, poate cel mult 1% din banii banii încasați din taxe și impozite cred ca reprezinta costul administrarii… Nu stiu de unde ati scos dvs. treaba cu „mai mult de jumatate”, dar daca ar exista asemenea taxe unde costul administrarii sa fie +50% ele ar trebui desfiintate; poate cu exceptia celor care au o componenta de corectie comportamentala (asa-numitele „taxe de viciu”) unde existenta taxei e uneori mai importanta decat cuantumul.
            Cu stima, Daniel

          • Harald 09/02/2021 at 14:53 #

            @Dan – costul administrării banilor încasați din taxe și impozite nu se rezumă la comisioane bancare.

            Eu zic că am explicat destul de clar ce intră în acele costuri, toate costurile cu sistemul de administrare fiscală și toate costurile pe care le aduce corupția de-acolo.

            ANAF avea vreo 25.000 de angajați, ultima dată când m-a interesat subiectul, iar toate salariile încasate de ăștia 25.000 plus toate cheltuielile cu sediile (energie electrică, telefoane, zeci de mii de computere, mii de mașini de serviciu, benzina consumată de ele etc.) toate intră de fapt la cheltuieli de administrare a banilor încasați din taxe și impozite.

            Iar impozitele pe salariu plătite de ăștia 25.000 de angajați chiar nu contează, sunt doar bani pe care statul îi mută dintr-un buzunar în altul. La origine, orice ban real provine de la cineva care prestează o muncă reală, niciodată de la bugetari. Bugetarii sunt plătiți din munca celorlalți oameni, cei real productivi.

            Nici armata, nici poliția, nici sistemul de învățământ, deși e nevoie de ele, nu produc bani reali, angajații lor sunt plătiți tot din munca celorlalți oameni. Deci impozitele pe salariu plătite de bugetari, la fel ca și TVA-ul și accizele aferente bunurilor cumpărate de ei, reprezintă tot un mod în care statul își mută banii dintr-un buzunar în altul.

          • Harald 09/02/2021 at 16:14 #

            @Dan – cred că m-am prins de unde provine povestea cu ”maxim 1% cheltuieli de administrare”

            La venituri totale de 320 de miliarde de lei, cheltuielile cu personalul din cadrul MF au fost 3,2 miliarde, probabil așa a luat naștere povestea cu 1%.

  3. pehash 08/02/2021 at 11:14 #

    ANAF poate gresi o data. Daca se intampla si a doua oara este vina ta, ca nu ai invatat din prima experienta. Solutia, cazul meu, a fost sa nu mai platesc taxe in Romania. Pentru aceasta mareata „realizare”, nu este neaparat nevoie sa emigrezi (desi este preferabil). Sunt multe tari care iti accepta rezidenta fiscala cu bratele deschise.

    Statul roman, prin ANAF, stoarce fara mila ultimul banut de la cel care declara cinstit venituri, dar nu face nici un efort sa isi mareasca baza de impozitare. Ca urmare consider ca 20% TVA plus diversele accize este arhisuficient pentru ce primesc la schimb.

    • Dollo 08/02/2021 at 11:25 #

      Și ți-ai mutat rezidența în Estonia sau unde?

      • pehash 08/02/2021 at 12:43 #

        In UK. Prea tarziu sa mai faci asta.. si oricum era logic in cazul meu pentru ca aveam clienti in UK. Dar am un amic „rezident” in Spania si altul in Estonia. Cred ca Estonia este singura care renteaza pentru venituri mai mici, pentru ca poti face totul remote.
        In rest, poti sa-ti alegi orice tara din UE, sa apari pe un contract legal de inchiriere (share o camera o vreme.. mai vezi lumea), sa deschizi un cont in banca si apoi iti deschizi echivalentul unui PFA. Limba poate fi o bariera, dar gasesti romani peste tot care ofera servicii de avocatura si contabilitate pentru 1-2 luni, pana te prinzi ce trebuie sa faci.

  4. Om bun 08/02/2021 at 13:22 #

    Kafka

  5. Mihai 08/02/2021 at 14:00 #

    Macar ANAF are o urma de digitalizare (SPV, ghiseul.ro), pe cand Trezoreriile sunt in epoca de piatra.
    Pentru orice operatiune, oricat de mica, solutia e una singura – prezenta la ghiseu

    • Dragos-Mihai 08/02/2021 at 20:18 #

      Nu e chiar adevarat. Eu platesc taxele la Trezorerie prin aplicatia bancara si nu prin prezenta la ghiseu.

  6. Corneliu Moisei 08/02/2021 at 15:43 #

    Dollo parca aveai numarul de telefon al lui Orban, suna-l sa iti dea numerele lui Catu si ale ministrului de finante , Nazare parca e, tot penelist.
    Foloseste-ti si tu networking-ul 😀

    • Dollo 08/02/2021 at 17:55 #

      Ha, ha, nu eram eu aia cu nr lui Orban, ci un cititor care a găsit numărul pe Internet și a făcut toată istoria aia povestită pe blog 🙂 După cum am scris, eu până la urmă am rezolvat situația, nu aveam nevoie de o relație pentru asta, ci era normal să se rezolve pe cale legală. Iar ceea ce am avut de spus am spus public și cred că a și ajuns ceva pe unde trebuie, dovadă că adineauri tocmai am primit un email de la cineva din ANAF care mi-a cerut contul ca să îmi transfere banii direct, fără să mai trebuiască să merg să fac cerere de restituire. Ce să zic, probabil că toate lucrurile alea normale pe care le cerem se pot face cu un pic de efort.

      • Corneliu Moisei 11/02/2021 at 17:47 #

        @Dollo
        Bine e ca s-a rezolvat punctual la tine , prost ca pe motiv de vedetism si ailalti amaratii tot prin asta vor trece …

        Uite, pare-se ca esti vedeta acum printre contabili dupa articolul acesta https://arhiblog.ro/contabilii-spun-lucruri-traznite/

        • Dollo 12/02/2021 at 10:12 #

          Nu prea pricep ce zici. La mine nu s-a rezolvat pe motiv de vedetism, eu am scris pe blog după ce am rezolvat situația cu multe drumuri, nervi, insistențe, ca orice om. Faptul că postarea a fost preluată de Hotnews și, iată, și de breasla contabililor arată că situația e generală, ceea ce nu e surprinzător. Din păcate nu cred că există rezolvare rapidă, chiar dacă ăștia din minister ar vrea. Ar putea exista mici îmbunătățiri puctuale, dacă oamenii care lucrează acolo ar face eforturi suplimentare de empatie. Dar poate că nu au nici ei rezerve de așa ceva. Cred că o fi ajuns postarea mea și pe acolo, pentru că mi-a scris atunci altcineva din ANAF sector 3 cerându-mi să trimit contul, ca să-mi vireze suma restantă. Dar între timp cred că și-au revenit la realitate că nu s-a mai întâmplat nimic 🙂 Adică tot trebuie să ajung la registratură la un moment dat. Deci, ca și în cazul cu Orban și ștampila, la care făceai referire, tot ștampila a câștigat.

    • Harald 08/02/2021 at 19:27 #

      Astea nu sunt lucruri pe care să le poată rezolva Orban sau Câțu.

      Metodele și procedurile folosite de ANAF sunt adevărata problemă. Metodele și procedurile astea le pun la punct tot felul de șefi și șefuleți din instituție, ele diferă adesea de la un județ la altul și nu au nici măcar o logică unitară, fiecare le concepe după mintea lui.

      În general, un funcționar public ”înnăscut” se face funcționar public din frustrări nerezolvate, tocmai ca să-i poată agresa pe oameni ”cu legea în mână”. Iar când unul din ăsta pune la punct metode și proceduri, ele au drept scop să demonstreze solicitanților că nimeni nu-l poate fenta pe el, nu să rezolve adevăratele probleme ale contribuabililor.

      Pentru astfel de oameni, nu contează câte ore-om muncesc funcționarii din instituție, în raport cu sumele încasate. Iar orele pierdute de contribuabil cu-atât mai mult sunt egale cu zero pentru el. Satisfacția de a pune solicitantul să umble de la un ghișeu la altul e ceea ce contează pentru el, satisfacția că face el regulile pentru alții.

  7. eu 09/02/2021 at 14:15 #

    Eu am rezolvat cu o plangere penala la parchet, cand mi-au pus niste taxe in plus (tot asa, calculatorul avea dreptate chiar daca actele spuneau altceva si era evident ca cineva scrise aiurea in calculator, de fapt scrisesera de doua ori acelasi venit si se umflase impozitul pe masura) si au inceput sa ma plimbe. Plangere pentru toti care semnasera fituica (sef de administratie inspector, inspector sef) Dupa cateva zile am primit un telefon ca nu e frumos ce fac, ca oameni suntem, sa ma duc sa retrag plangerea ca s-a rezolvat.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.