Omagiu conducătorului iubit

Ce cadou i-a făcut un angajat român de la Bruxelles, lui Jose Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene

U n cititor mă anunță că anul ăsta, de ziua lui, Jose Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene, ar fi primit în dar un portret făcut de un angajat român al instituției. Alexandru Rădulescu, pe numele lui. Barroso i-a mulțumit tânărului pentru cadou, invitându-l să se fotografieze împreună.

Din tablou ne dăm seama că pictura este un hobby pentru tânărul angajat român de la Bruxelles, un fior artistic născut probabil în anii de școală în care vedea deasupra tablei portretul conducătorului iubit, într-o ureche.  Deși din poză tânărul nu pare să fi prins anii aceia, dar cine știe cum se aruncă, peste generații, influența artistică.

Nu știu de ce, dar văzând poza mi-am amintit de citatul ăla din Călinescu (criticul, nu actorul) pe care-l învățam la școală invariabil, despre poetul național:„Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”

Se pare că seva asta artistică ce mustește de veacuri în poporul român a fost suficient de puternică să erupă tocmai la Bruxelles 😀

P.S. Desigur, nici o sticlă de pălincă sau o bucată de slană n-au făcut impresie proastă pe la Bruxelles, dar dacă nu mai e bietul Gigi pe acolo… 😉

Etichete: , , , , , , ,

8 comentarii la “Omagiu conducătorului iubit” Subscribe

  1. Motanul 05/06/2013 at 13:06 #

    Dollo,
    tu nu intelegi ce e aia chemare artistica:). Si sa stii ca pe aici la aniversari personalitatile primesc cadou propriile portrete. Uite ce a primit regina Angliei:
    http://uk.eonline.com/news/424812/not-again-queen-elizabeth-ii-s-royal-portrait-receives-scathing-reviews-see-the-painting-here

    • Dollo 05/06/2013 at 14:36 #

      Văd că a fost bine primit de presă 😉

  2. ftud@netscape.net 05/06/2013 at 15:13 #

    Omul fiind crescut la scoala romaneasca a pupatului in buca, face si acolo ceea ce stie de acasa.

    • Motanul 05/06/2013 at 16:36 #

      Nu te apuca asa. In vest asa ceva e un obicei, desi e considerat din ce in ce mai desuet. Depinde insa de caracterul oficialului si de succesul la public ca gestul sa fie interpretat ca pupatincur sau nu. Dar in cazul asta de unde stii ca nu e vorba de o ironie fina a romanului. Prea mi se pare cunoscuta „poza”:).

  3. ady 05/06/2013 at 19:12 #

    mie „imi place la nebunie” fundalul portretului. 🙂 of, daca tanarul angajat nu se trage si el din mesteri tapiseri de secol xii (xii, xiv, nu mai stiu cautati si voi pe google cand au facut aia „doamna si licornul”)?! ca aia, cand s-au trezut ca tre’ sa umple cu ceva ditamai covorul au inventat „mille fleurs”.
    da’ asta, juri ca-i rochie de nasa de pe la cocarlatii din deal, sau stofa de canapea. iar culoarea, Doamne, culoare. imi zangane retina si ma intreaba ce am cu ea de ma uit la poza aia. 🙂

  4. Ioana 06/06/2013 at 08:57 #

    da, misto fundalul, imi aminteste de frumusetile tip mileu sub pestele de pe televizor la care tinea atata bunica-mea si d-alde vecine de varste apropiate (ei)

    • Dollo 06/06/2013 at 09:05 #

      vezi, tot e bine că trezește nostalgii și arta asta 😉

  5. Adrian 17/06/2013 at 12:55 #

    Poate a auzit al nostru ca pe neica il cheama Barosu si l-o fi luat dorul de casa, de vecinul lui Barosanu care are acelasi fel de tablou la el in sufragerie. Dar pacat ca Barosu asta n-are si el un lantzic sau macar un dinte de aur…o fi un sarantoc bietul de el.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?