Țara mea e una singură – România, cu bune și cu rele. Germania e un loc în care stau, un loc frumos, curat, civilizat și ipocrit. Am colegi români care și-au luat cetățenia germană. Eu nu vreau – pentru că nu mi se pare corect.
Țara mea e una singură – România, cu bune și cu rele. Germania e un loc în care stau, un loc frumos, curat, civilizat și ipocrit. Am colegi români care și-au luat cetățenia germană. Eu nu vreau – pentru că nu mi se pare corect.
Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.
Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.
Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.
După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.
Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților