Mama dă vitrina, biblioteca și canapeaua, covorul și bibelourile strânse într-o viață. Păstrează masa de 12 pe care cândva voia să-i odihnească coșciugul. Acum vrea la capelă.
Mama dă vitrina, biblioteca și canapeaua, covorul și bibelourile strânse într-o viață. Păstrează masa de 12 pe care cândva voia să-i odihnească coșciugul. Acum vrea la capelă.
Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.
Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.
Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.