Pentru spalatorii de masini, intrarea unei femei in hruba lor umeda de la spalatorie echivaleaza cu oportunitatea de a trece o batrana strada, desi ea nu vrea, ca sa nu zic un viol cu perversiuni, la finalul caruia ii spui victimei ca i-ai facut un bine.
Cam asa m-am simtit eu in ultimile opt luni, de cand mi-am pus lamaia in parbriz si am incercat sa-l mentin si curat, macar la doua saptamani. Am dat piept astfel cu lumea spalatorilor de masini, o gasca de smecheri de care e bine sa-ti feresti buzunarele atunci cand ii esti prin preajma.
La inceput am mers cu Gabi ca sa spal masina, ocazie cu care operatiunea a decurs relativ normal, chiar daca rezultatul n-a fost pe deplin satisfacator. Dar, cine poate spune ca iese cu masina curata bec dintr-o spalatorie? Poate posesorii de benveuri, audiuri si alte bijuterii auto pe care spalatorii le-ar sterge si cu limba daca ar sti ca exista sanse ca ele sa straluceasca mai mult decat se intampla dupa contactul cu pielea de caprioara.
Dupa cateva spalari am considerat ca a venit timpul sa ma descurc singura in lumea manuitorilor de detergenti de inalta clasa. Intre timp apucasem sa-i fac masinii cateva julituri la bara din spate, de la parcarile prea impetuoase pe care le angajasem in primele zile, iar un binevoitor imi lasase urmele afectiunii sale cu cheia, adanc, pe portiera din spate dreapta.
Femeia fata cu polish-ul auto
Am nimerit la profesionista spalatorie Blue Wash din Vitan, cum vii pe linia lui 19 dinspre Dristor, pe stanga, inainte de Mall Vitan. Cam pe acolo pe unde inca mai vezi azi tigancile fluturand facturi pe marginea drumului.
Serviciul era relativ prompt, am bagat masina intr-o nisa din aia de spalat si i-am spus baiatului ca vreau doar un exterior. Cred ca a fost dezamagit ca urma sa primeasca prea putin, asa ca mi-a facut capul mare, cateva minute, despre cum poate el sa-mi dea cu nu stiu ce polish profesionist, dupa care vor disparea ca prin farmec zgarieturile. Intrebarea fatala a fost „si cat m-ar costa?”, iar de aici totul a decurs ca intr-un vis in care vrei sa tipi, dar cineva iti pune calusul in gura si nu te auzi decat tu.
Cu mintile luate de polish, m-am dus la casa ca sa platesc, si femeia s-a uitat la mine cu mila, comentand: „V-a pacalit si pe dumneavoastra?!”. Pentru un spalat exterior am dat atunci aproape un milion. Mama, dar ce lucea minunea de masina… Zgarieturile erau tot acolo, pentru ca pana si o femeie proasta cu lamaia in parbriz ar fi trebuit sa stie ca acolo unde s-a dus dracu’ vopseaua, niciun polish nu mai face minuni.
Nu m-am invatat minte si m-am dus si a doua oara la Blue Wash. Mi-am zis ca de data asta m-am lecuit de polish-uri si am cerut, ferm, tot o spalare exterioara. Baiatul nu era acelasi, dar tot a dat roata masinii, iar cand l-am vazut ca se uita lung la juliturile mele de pe spate am plecat la casa. Am platit si am asteptat acolo, ca sa nu stau in soare.
La final baiatul a venit sa ma cheme, ca e gata. Dar, surpriza, avea ceva sa-mi arate…:D Masina era spalata, dar pe portiera din dreapta fata avea o dara transversala neagra, pe care baiatul mi-a aratat-o senin, sugerand ca a descoperit-o acolo dupa spalare. Ca sa vezi dracie! Am inghetat cand am vazut-o, pentru ca de la distanta parea o mare julitura. Am revizuit repede in minte unde am fost in ziua aia si imi storceam creierii sa-mi dau seama cand puteam sa lovesc masina asa si sa nu-mi dau seama. Unde mai pui ca de fiecare data cand ma urc in masina, ii dau roata ca sa-i verific starea, iar imensa dara neagra nu fusese pana atunci acolo, categoric. Baiatul sugera ca as fi harjait un stalp din ala negru din cauciuc, din vreo parcare, insa pata era deasupra burtii portierei, deci cam greu fizic sa fi nimerit un stalp incovoiat…
Cand m-am apropiat si am pus mana, dara s-a dovedit a fi ceva lipicios si vascos. Ca un soi de unsoare jegoasa stransa la lantul bicicletei. Daca dadeai mai apasat se stergea. Baiatul, ingrijorat, imi zice sa nu dau cu degetul, ca zgarii tabla 😀 Dar, pentru pretul corect, avea sa-mi dea el cu… ati ghicit, niste polish.
Si carer ar fi pretul? „Pai, cat vreti, 300.000?”, avanseaza baiatul. Eram paralizata de nedumerire. Nu aveam cuvinte si mintea se chinuia sa-si dea seama daca e facatura sau realitate. Nu aveam nicio dovada ca dara aia nu fusese acolo inainte, dar eram in acelasi timp sigura ca nu avea cum sa ramana asa pe deasupra, dupa o spalare. Intre timp mai aparusera doi tiganusi pe langa masina mea si isi dadeau cu parerea cu ce fel de polish s-ar lua.
Stateam cu cei 50.000 in mana pe care voiam sa-i dau omului bacsis ca mi-a spalat masina, si n-aveam nicio idee cum puteam sa ies din rahatul ala. Pana la urma i-am zis sa lase dara asa, ca mi-o curat eu acasa, si am dat sa ma urc in masina. Evident ca n-aveam cum sa ma cert singura cu trei tigani smecheri din Vitan, a caror meserie era tocmai fraierirea femeilor la volan.
Baiatul a apucat nervos o carpa si un tub de … ceva, si s-a apucat sa stearga dara neagra. A facut-o rapid, bombanind ca e gratis, desi era evident ca el o pusese acolo. Apoi mi-a aruncat priviri dusmanoase pana cand am iesit cu masina din spalatorie.
Fierbeam de indignare si mi-am jurat in oglinda retrovizoare ca n-o sa mai calc in spalatoria lor vreodata. Intre timp mi-am descoperit o spalatorie normala, in care pana acum n-a incercat nimeni sa ma fraiereasca, dar e tocmai la Razoare. Nici acolo spalatul nu e perfect, daca ai o masina normala cum ar fi un Nissan Micra julit pe alocuri, dar ce e perfect pe lumea asta? 🙂
