Primul salariu, ce senzatie!

V a mai amintiti primul salariu? Generatia educata cu respect pentru cartea de munca si frica de concediere (adica leatul meu, cum s-ar zice) a primit la setari si obiceiul de a cumpara ceva anume, simbolic sau important, din primul salariu. Ceva pentru tine, dar si ceva pentru parinti, datorita carora, nu-i asa, ai ajuns omul ala valoros societatii, care are loc de munca … Primul meu salariu a fost in septembrie 1988, dupa liceu, si era de 2004 lei. Eram muncitor necalificat la un atelier  tipografic, pentru ca nu fusesem cuminte si nu intrasem la facultate…Mi-am amintit chestia asta vorbind cu Mitica, vatmanul care a plimbat tramvaie prin Bucuresti timp de 34 de ani. Si el tinea minte la virgula prima chenzina. Probabil ca el avea mintea mai odihnita la 71 de ani ca-si amintea si urmatoarele doua trepte de salarizare, dar la mine, fiind asa capabila, cresterile salariale s-au succedat rapid si nu le mai retin valorile. Oricum, dupa 1989 au venit peste noi anii inflatiei si totul s-a multiplicat fara vreo legatura cu productivitatea.

Revenind asadar la primul salariu. Pai cand m-am trezit eu in plic (asa se dadeau banii pe vremea aia) cu 1002 lei (jumatate, avansul adica) m-am repezit fix in vitrina unei marochinarii de pe la Foisor si mi-am cumparat o posheta din piele intoarsa, neagra. O urmaream demult si in ziua aia mi s-a parut ca venise momentul, normal. I-am cumparat ceva si mamei, dar zau daca-mi amintesc ce. Oricum, traditia cadourilor din primul salariu era veche la noi in familie si nu numai. Toti colegii mei de la Institutul National de Informare si Documentare (INID), unde am invatat sa tiparesc brosuri, stiau si ei de practica asta. Deci cred ca era inca una din legendele urbane comuniste, cum s-ar zice acuma pretios pe bloguri.

Primul salariu era aproape la fel de important precum prima experienta sexuala (care oricum trebuia sa fie precedata de casatorie, normal), pentru ca, intr-un mod cumva misterios, ambele te bagau in randul lumii. Acuma, stiu, o sa va repeziti sa ma intrebati cand a fost si prima experienta sexuala. E na, asta o sa dezvalui cand o fi traficul mai mare, p’acilea ; ) Ce sa zic, pentru unii money comes first, asa ca, scrieti-mi si voi daca va amintiti, cat a fost primul salariu si ce ati facut cu el? Sau prima experienta sexuala, daca va da mana : P

Etichete: ,

19 comentarii la “Primul salariu, ce senzatie!” Subscribe

  1. Oana B. 18/09/2009 at 14:43 #

    4 milioane, in 2005. am cumparat un bilet de tren, ca sa plec acasa, daruri pentru ai mei (habar n-am ce) si o pereche de blugi pentru mine, parca. faza tare e ca la intoarcere de acasa mi-au dat ai mei bani de tren, ca eu nu mai aveam 😀

    • Dollo 18/09/2009 at 14:48 #

      he, he, saraca mama 😉

  2. Raluca 18/09/2009 at 18:25 #

    1 milion si un pic a fost primul meu salariu…. Ralu Filip, regretatul jurnalist si presedinte al CNA, mi l-a scris pe dosarul de angajare… Parca il vad, cu zambetul lui pe care nu-l arata prea des – "Eu zica ca trebuie sa te angajam!". Si tot el m-a incurajat sa merg mai departe, chiar daca nu in cuvinte prea multe. Il credeam un om sever si inabordabil, dar l-am descoperit mai tarziu un om bun si corect. El si alti cativa m-au invatat ca dincolo de cuvinte, gesturile sunt cele mai importante… Ce am facut cu banii? Mi-am completat economiile si mi-am cumparat un reportofon… pe care il mai am si acum… si chiar functioneaza…. 🙂

  3. amuzant 18/09/2009 at 19:17 #

    cu primu salariu am fost la femei si am avut prima experienta sexuala :p

    • Dollo 18/09/2009 at 20:00 #

      Cool, deci ai intrat in randul lumii pe sistem 2 in 1, sau cumperi 1 si primesti 2 :))

  4. Emanuel 18/09/2009 at 21:21 #

    75.000 lei in 1995, cam tot pe atunci si prima experinta sexuala reusita:) banii i-am strans pt scoala de soferi:D

  5. Iulia 19/09/2009 at 00:46 #

    Primul meu salariu au fost de fapt 2 salarii. Pentru ca nu stiu cum nu am intrat in plata din luna in care m-am angajat sau ceva de genul. Era sfarsitul lui 2000 si m-am trezit cu vreo 5 milioane si ceva, eu, care primeam pana atunci de la parinti (eram studenta), vreo 500 de mii pe luna. Ce am facut cu el? L-am cheltuit pana la ultimul banut. Era inainte de Craciun, am plecat acasa cu un geamantan de cadouri pentru ai mei. Iar mie mi-am luat pulovere. Multe. In facultate cred ca am avut 3 toata facultatea. Ei bine, atunci cred ca mi-am luat vreo 10 in decurs de o saptamana. deh, frustrarile astea…

    • Dollo 19/09/2009 at 13:26 #

      @Iulia – La mine frustrarea cea mai mare a copilariei a fost faptul ca nu am avut bicicleta. Mama imi spunea ca o sa-mi ia cand o sa iau premiul 1. Prin urmare n-am avut bicla pana cand n-am fost in stare sa-mi cumpar singura, din salariu. Dar nu m-am repezit chiar din primul 😉
      @Emanuel – Cam tarzie intrare in randul lumii, pentru un baiat, nu? 😉

  6. Emanuel 19/09/2009 at 16:36 #

    @Dollo: Aveam 17 ani….rautaciaso:)

    • Dollo 19/09/2009 at 19:44 #

      Inseamna ca ai gresit anul. Daca esti nascut in 71, pana in 95 ar fi ceva mai multi de 17. Si eu nu ma pricep la matematica 😛

  7. Emanuel 19/09/2009 at 22:26 #

    Matematica e corecta premisa e gresita:) Si eu nu ma pricep la informatii:)

    • Dollo 20/09/2009 at 00:35 #

      Iar eu nu mai pricep nimic 😀

  8. Emanuel 20/09/2009 at 01:41 #

    Nu sunt nascut in 71!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!:D

  9. Madalina 21/09/2009 at 15:08 #

    Am 27 de ani si primul salariu, o zic cu mandrie, nu a venit nicodata. Sunt liber profesionist, freelancer, independent, sau cum imi spune tata mereu cu ciuda si repros: "Trebuie sa te INCADREZI! Tu cand o sa intri in campul muncii??" (nu va mint, chiar asa spune).

    Dar cu toate fitzele mele de independenta care lupta cu sistemul, tot nu am scapat de obsesia primului salariu, care a venit la vreo 18 ani sub forma unei remuneratii de colaborare la caseria de la poarta TVR-ului (inauntru nu aveam voie sa intru decat cu treaba, ca -nu-i asa – nu eram angajata). Mai facusem bani pana atunci, si chiar bani adevarati, cu epoca buna a decodoarelor HBO piratate si filmari de nunti, asa ca nu-mi dau seama de ce am asociat ziua aia cu prima leafa. Poate pentru ca aveam un contract, si banii urmau sa mai vina sub aceeasi forma, pe buletin, la aceeasi caserie din strada.

    O scurtez: Au fost putini, am fost foarte mandra, am iesit de pe Dorobanti cu un zambet larg de-mi iesea de pe gura, m-am dus in Romana cu banii in adidasi, ca nu aveam bilet, si m-am oprit fix la mEli Melo sa-mi iau brizbrizuri de par. Alor mei nu le-am luat nimic, ca doar ei sunt aia care mi-au futut capu cu toate cacaturile astea.

  10. Gabi 21/09/2009 at 21:18 #

    Primul meu salariu a fost de 3000 de lei, in octombrie 1991, la AZI. Mi-am luat cu ei o umbrela cu coada, multicolora.. foarte la moda pe vremea aia, detronasera umbrelele cat mai mici, cu buton… I-am luat baietelului meu o jucarie, iar pentru ai mei, prajituri de la ANA… apoi mi-a venit sa plang.. terminasem avansul.. noroc ca stateam cu ai mei si intretinerea inca nu devenise o problema…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.