Primul salariu, ce senzatie!

V a mai amintiti primul salariu? Generatia educata cu respect pentru cartea de munca si frica de concediere (adica leatul meu, cum s-ar zice) a primit la setari si obiceiul de a cumpara ceva anume, simbolic sau important, din primul salariu. Ceva pentru tine, dar si ceva pentru parinti, datorita carora, nu-i asa, ai ajuns omul ala valoros societatii, care are loc de munca … Primul meu salariu a fost in septembrie 1988, dupa liceu, si era de 2004 lei. Eram muncitor necalificat la un atelier  tipografic, pentru ca nu fusesem cuminte si nu intrasem la facultate…Mi-am amintit chestia asta vorbind cu Mitica, vatmanul care a plimbat tramvaie prin Bucuresti timp de 34 de ani. Si el tinea minte la virgula prima chenzina. Probabil ca el avea mintea mai odihnita la 71 de ani ca-si amintea si urmatoarele doua trepte de salarizare, dar la mine, fiind asa capabila, cresterile salariale s-au succedat rapid si nu le mai retin valorile. Oricum, dupa 1989 au venit peste noi anii inflatiei si totul s-a multiplicat fara vreo legatura cu productivitatea.

Revenind asadar la primul salariu. Pai cand m-am trezit eu in plic (asa se dadeau banii pe vremea aia) cu 1002 lei (jumatate, avansul adica) m-am repezit fix in vitrina unei marochinarii de pe la Foisor si mi-am cumparat o posheta din piele intoarsa, neagra. O urmaream demult si in ziua aia mi s-a parut ca venise momentul, normal. I-am cumparat ceva si mamei, dar zau daca-mi amintesc ce. Oricum, traditia cadourilor din primul salariu era veche la noi in familie si nu numai. Toti colegii mei de la Institutul National de Informare si Documentare (INID), unde am invatat sa tiparesc brosuri, stiau si ei de practica asta. Deci cred ca era inca una din legendele urbane comuniste, cum s-ar zice acuma pretios pe bloguri.

Primul salariu era aproape la fel de important precum prima experienta sexuala (care oricum trebuia sa fie precedata de casatorie, normal), pentru ca, intr-un mod cumva misterios, ambele te bagau in randul lumii. Acuma, stiu, o sa va repeziti sa ma intrebati cand a fost si prima experienta sexuala. E na, asta o sa dezvalui cand o fi traficul mai mare, p’acilea ; ) Ce sa zic, pentru unii money comes first, asa ca, scrieti-mi si voi daca va amintiti, cat a fost primul salariu si ce ati facut cu el? Sau prima experienta sexuala, daca va da mana : P

Etichete: ,

19 comentarii la “Primul salariu, ce senzatie!” Subscribe

  1. geta 22/09/2009 at 00:26 #

    Primul salariu l-am luat prin 1997, la Cotidianul, din intamplare s-a nimerit si o bursa de la facultate tot atunci si imi aduc aminte ca am luat parca 800 de lei insumat. Cu jumatate din suma mi-am luat o geaca… rosie. Am fost foarte mandra de ea o vreme. O puneam pe umeras la camin, o am si intr-o poza si ma uit cu drag la ea, chiar daca acum nu e cine stie ce.

    Pentru restul din familie nimic, ma enervau, cum o fac si acum, numai ca acum le mai iau cite ceva de Craciun.

  2. Radu Vasile 09/10/2009 at 00:44 #

    Acum dumnezeu stie, am vazut mai sus ca unii si-au spus si primul salariu, altii ca free lancer…

    Eu am trait ambele episoade:

    1. In 2004 la o colaborare cu un proiect cu finantare de la us aid, pentru dezvoltarea unui site am luat vreo 4 milioane, de bani aia insa nu m-am bucurat deoarece peste exact o saptamina i-am dat pe toti la o nunta unde eram invitat.

    Asta a fost ca free lancer

    Si tot de gura parintilor am fost si angajat si

    2. in 2006 am luat primiul salariu, 20 milioane ca programator. De el, am pus parchet intr-o camera a apartamentului, am mancat (traiam singur in bucuresti) si restul i-am pus in banca la indemnul mamei (atunci inca o ascultam).

Trackbacks/Pingbacks

  1. Dollo are "Glob" » » Prima mea leapsa, cu multe premiere… :) - 31/03/2010

    […] (INID), undeva pe la Piata Romana. Eram muncitor necalificat intr-o tipografie. Am scris aici cum a fost primul […]

  2. Am biblioteca. De dat! | Dollo zice Bine - 30/09/2010

    […] rarute ramasa de la tata. Mama pusese in ea niste bibelouri pe mileuri de macrame. Tarziu, cand m-am angajat la INID si am invatat cum se leaga cartile – pentru ca lucram intr-o tipografie – le-a venit si […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.