Primul salariu, ce senzatie!

V a mai amintiti primul salariu? Generatia educata cu respect pentru cartea de munca si frica de concediere (adica leatul meu, cum s-ar zice) a primit la setari si obiceiul de a cumpara ceva anume, simbolic sau important, din primul salariu. Ceva pentru tine, dar si ceva pentru parinti, datorita carora, nu-i asa, ai ajuns omul ala valoros societatii, care are loc de munca … Primul meu salariu a fost in septembrie 1988, dupa liceu, si era de 2004 lei. Eram muncitor necalificat la un atelier  tipografic, pentru ca nu fusesem cuminte si nu intrasem la facultate…Mi-am amintit chestia asta vorbind cu Mitica, vatmanul care a plimbat tramvaie prin Bucuresti timp de 34 de ani. Si el tinea minte la virgula prima chenzina. Probabil ca el avea mintea mai odihnita la 71 de ani ca-si amintea si urmatoarele doua trepte de salarizare, dar la mine, fiind asa capabila, cresterile salariale s-au succedat rapid si nu le mai retin valorile. Oricum, dupa 1989 au venit peste noi anii inflatiei si totul s-a multiplicat fara vreo legatura cu productivitatea.

Revenind asadar la primul salariu. Pai cand m-am trezit eu in plic (asa se dadeau banii pe vremea aia) cu 1002 lei (jumatate, avansul adica) m-am repezit fix in vitrina unei marochinarii de pe la Foisor si mi-am cumparat o posheta din piele intoarsa, neagra. O urmaream demult si in ziua aia mi s-a parut ca venise momentul, normal. I-am cumparat ceva si mamei, dar zau daca-mi amintesc ce. Oricum, traditia cadourilor din primul salariu era veche la noi in familie si nu numai. Toti colegii mei de la Institutul National de Informare si Documentare (INID), unde am invatat sa tiparesc brosuri, stiau si ei de practica asta. Deci cred ca era inca una din legendele urbane comuniste, cum s-ar zice acuma pretios pe bloguri.

Primul salariu era aproape la fel de important precum prima experienta sexuala (care oricum trebuia sa fie precedata de casatorie, normal), pentru ca, intr-un mod cumva misterios, ambele te bagau in randul lumii. Acuma, stiu, o sa va repeziti sa ma intrebati cand a fost si prima experienta sexuala. E na, asta o sa dezvalui cand o fi traficul mai mare, p’acilea ; ) Ce sa zic, pentru unii money comes first, asa ca, scrieti-mi si voi daca va amintiti, cat a fost primul salariu si ce ati facut cu el? Sau prima experienta sexuala, daca va da mana : P

Tags: ,

19 Responses to “Primul salariu, ce senzatie!” Subscribe

  1. geta 22/09/2009 at 00:26 #

    Primul salariu l-am luat prin 1997, la Cotidianul, din intamplare s-a nimerit si o bursa de la facultate tot atunci si imi aduc aminte ca am luat parca 800 de lei insumat. Cu jumatate din suma mi-am luat o geaca… rosie. Am fost foarte mandra de ea o vreme. O puneam pe umeras la camin, o am si intr-o poza si ma uit cu drag la ea, chiar daca acum nu e cine stie ce.

    Pentru restul din familie nimic, ma enervau, cum o fac si acum, numai ca acum le mai iau cite ceva de Craciun.

  2. Radu Vasile 09/10/2009 at 00:44 #

    Acum dumnezeu stie, am vazut mai sus ca unii si-au spus si primul salariu, altii ca free lancer…

    Eu am trait ambele episoade:

    1. In 2004 la o colaborare cu un proiect cu finantare de la us aid, pentru dezvoltarea unui site am luat vreo 4 milioane, de bani aia insa nu m-am bucurat deoarece peste exact o saptamina i-am dat pe toti la o nunta unde eram invitat.

    Asta a fost ca free lancer

    Si tot de gura parintilor am fost si angajat si

    2. in 2006 am luat primiul salariu, 20 milioane ca programator. De el, am pus parchet intr-o camera a apartamentului, am mancat (traiam singur in bucuresti) si restul i-am pus in banca la indemnul mamei (atunci inca o ascultam).

Trackbacks/Pingbacks

  1. Dollo are "Glob" » » Prima mea leapsa, cu multe premiere… :) - 31/03/2010

    […] (INID), undeva pe la Piata Romana. Eram muncitor necalificat intr-o tipografie. Am scris aici cum a fost primul […]

  2. Am biblioteca. De dat! | Dollo zice Bine - 30/09/2010

    […] rarute ramasa de la tata. Mama pusese in ea niste bibelouri pe mileuri de macrame. Tarziu, cand m-am angajat la INID si am invatat cum se leaga cartile – pentru ca lucram intr-o tipografie – le-a venit si […]

Leave a Reply

Oldies but goldies

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?