Prima mea leapsa, cu multe premiere… :)

Cum ati facut prima data diverse chestii in viata? E o leapsa!

Hi, hi, am primit si eu ceea ce in blogareala se cheama leapsa. Eram asa invidioasa pana acuma pe alti blogeri mai mari care primeau lepse 🙂 Asta e de la Aristocle. Si cred ca leapsa consta in raspunsuri la intrebarile de mai jos. Asadar:

Prima zi de scoala: ehei, dragii babei, a fost 15 septembrie 1976, adica de la 7 ani, pentru ca mama a considerat ca nu eram suficient de coapta la 6. Si a fost cu careu in curtea scolii, cu tunel de flori, cu Abecedarul pe banca+o floare, cu scris pe tabla cu creta colorata „Bine ati venit!” inconjurat cu floriele si carlionti desenati. Tovarasa invatatoare Siretchi Ileana era basarbeanca si mamoasa, si totusi cand sa ma despart de mama s-a rupt filmul. Am plaaaans! Nu-mi amintesc cand m-am oprit si cand a inceput sa-mi placa. Scoala.

Primul sarut: nu mai stiu cati ani aveam, dar eram la tara la mamaie, in comuna Smeeni de langa Buzau. Eram deja adolescenta, poate 13-14 ani, dar in privinta sarutului… mult intarziata. Panica venea exact din faptul ca nu stiam cum se face, si deci eram paralizata si de ideea de a o face prima data. Baiatul vecinilor, mai mare cu doi ani ca mine, tatona terenul de cateva vacante deja, dar nu indraznise pana atunci. Intr-o seara calda, langa gardul lui, m-a luat pe genunchi si… asteptam amandoi 🙂 A incercat, m-am ferit, de frica… A fost asa o chestie combinata. Pana la urma i-am zis pe ocolite ceva de genul „ce faci cand cineva nu stie sa sarute?”. Si mi-a raspuns in stil Oracolul din Delphi: „timpul le va rezolva pe toate”. Foarte intelept Ionel, baiatul vecinilor 😀

Prima formatie care mi-a placut la nebunie: Categoric Queen, cu apogeul inregistrat dupa moartea lui Freddie Mercury.

Primul disc cumparat: a fost ceva bulgaresc, doar aia se gasea pe vremea aia. Primisem  cadou la majorat niste discuri de la colegi, cu simfonii de Grieg si inca cineva, nu mai retin, asa ca urmatorul pas a fost achizitionarea unui pick-up si niste discuri bulgaresti. Muzica lui Vasil Naidenov era la moda atunci, si pe discuri si la televiziunea bulgareasca. Asta era spre finalul anilor ’80. Bine, exista si muzica usoara romaneasca: Mirabela Dauer, Angela Similea, dar tot importurile erau mai tentante 😉

Primul cuvant pe care mi l-a adresat pietenul cel mai bun: Huh, nu stiu. Ne-am cunosccut pe internet acum o mie de ani, deci probabil sa fi fost „asl pls”? 😀

Prima zi de munca: Remunerata a fost in 1988, 1 septembrie, dupa ce am terminat liceul. La Institutul National de Informare si Documentare (INID), undeva pe la Piata Romana. Eram muncitor necalificat intr-o tipografie. Am scris aici cum a fost primul salariu.

Prima data cand am postat pe blog: 5 august 2009, cu impresii din Portugalia.

Prima restanta: Nu-mi amintesc sa fi avut, deci pesemne ca n-au fost. Oricum n-am prea dat pe la facultate, decat la seminariile importante si la examene.

Prima data in disco/club: Cred ca tot la tara la mamaie a fost, in alta viata. La Bucuresti n-am mers niciodata intr-o discoteca, iar in club abia acum vreo 5 ani, prima data. Si nu mi-a placut. Nici prima data la tara, nici acum in club. Nu sunt genul meu de petreceri si anturaje. Prefer o bere la o terasa, cu palavre, ceva soare…

Acum ca am raspuns la toate imi pare ca am mai facut asta candva. Da, trebuie sa fi fost un oracol in liceu 🙂 Oricum seamana mult. A lipsit intrebarea cu „Iubiti?” :))

Nu stiu cui sa dau leapsa acuma, ia sa vedem, cine s-ar baga… Familia Spufilor, Emilia, Georgica, Cristina, Radu Vasile? 🙂

P.S. Stiu ca ieri v-am promis ca va spun de ce n-o sa mai zbor niciodata cu Blue Air. O sa va spun maine, nu puteam sa las leapsa nedata mai departe 🙂

Etichete: , , ,

7 comentarii la “Prima mea leapsa, cu multe premiere… :)” Subscribe

  1. Aristocle 01/04/2010 at 18:55 #

    …şi tu ai plâns în prima zi de şcoală… mie îmi vine să plâng şi acum, de fiecare dată când îmi investighez cardul de salariu… de trei săptămâni suntem în încetare de activitate…

    • Dollo 01/04/2010 at 20:21 #

      :)) Imi vine sa rad, desi imi inchipui ca nu e deloc de ras. Chiar ma gandeam zilele astea ce as face daca as fi in locul tau. Si nu stiu ce as face

  2. George Lacatus 02/04/2010 at 03:08 #

    :))))) replica lui Ionel e geniala. vrajeala in stare pura.

    e doispe noaptea, am avut o zi plina, sunt varza de obosit, dar dupa ce am citit replica lu' Ionel…. am ras instant. super tare Ionel.

    • Dollo 02/04/2010 at 21:55 #

      🙂 Si cand ma gandesc ca era de la tara! 🙂

  3. oana 02/04/2010 at 22:04 #

    foarte misto amintirile tale 🙂

    • Dollo 02/04/2010 at 22:11 #

      Multumesc 🙂 Amintirile sunt frumoase in general, e probabil unul dintre beneficiile trecerii timpului 😉

Trackbacks/Pingbacks

  1. Leapsa « Blogul Spufilor - 07/04/2010

    […] Dollo ne-a dat leapsa amintirilor. Ale mele nu sunt chiar asa de  haioase (Ionel rules bigtime), but anyways, mi-a facut placere sa imi amintesc perioada:-) […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.