Idei putine si fixe

C um va spuneam acum cateva zile, nu stiu sa primesc complimente. De aici decurge si restul. Nu stiu nici sa ma laud sau cum se zice acuma sa ma autopromovez, sa-mi vand imaginea. Nu sunt capabila sa-mi evaluez realizarile si sa mi le vand pentru ca de prea multe ori pana acum s-a intamplat ca acele lucruri de care eu eram mandra sa nu fie prea apreciate, in schimb sa primesc laude pentru niste rahaturi pe care eu le faceam in pripa. Ma refer la scris in principal.

Se intampla, insa, ca vin din urma oameni fara valoare, a caror unica pricepere e sa se laude. Si o fac bine, acolo unde trebuie, reusind astfel sa-si impuna in ochii publicului niste merite furate.

De exemplu, citesti pe un blog despre ceva, preiei ideea, o reduci la dimensiunile priceperii tale si o vinzi ca fiind a ta. Culmea e ca mai ai tupeul s-o vinzi si aluia de la care ai furat-o. Nu e minunat? Apoi te lauzi ca ideea ta a prins si la alti oameni, si ce destept esti tu ca ai avut-o.

Acuma, sigur, ideile in general – si in presa in particular – nu sunt asa de multe cum ne-ar place noua, ziaristilor, sa credem. In general presa mesteca aceleasi subiecte  batatorite an de an, in functie de sezon, sub pretextul cererii publicului, dar in fapt ele sunt din cauza ideilor fixe pe care la au oamenii statuti in aceleasi functii de ani de zile.

In blogosfera se intampla cam acelasi lucru, cu diferenta ca daca in presa mai exista o minima decenta in a copia de la altii – cu citarea sursei – in blogosfera nu te intreaba nimeni de unde ai furat, nici la poze, nici la text. Apropos de asta, fac o paranteza mai mare – dupa articolul cu statia de epurare pe care l-am dat in exclusivitate in evz, in aceeasi zi TVR, televiziunea publica nationala, care plateste regeste ziaristii, cu carte de munca si toate sporurile posibile la care niciun ziarist de la privat nu indrazneste sa spere, TVR deci a facut ditamai subiectul la principalul jurnal de stiri din ziua aia, folosind chiar si pasaje din textul meu, fara sa spuna un cuvant despre faptul ca subiectul aparuse intr-un ziar, ca nu le-a venit lor pe imaginatie asa brusc sa vorbeasca despre statia de epurare la jurnal. Am inchis paranteza.

Sunt ofticata, asadar, pe oamenii cu idei putine sau deloc, dar care sunt priceputi la furat de la altii. Ii rog pe aceasta cale sa aiba decenta sa nu-mi mai trimita mesaje pe messenger cu ce articole au scris ei pe blog la ei, daca nu se pot abtine sa fure idei de pe alte bloguri. Nu spui cine, ca poate se simte. E bine sa stie ca daca isi afiseaza la status ce a mai scris pe blog e suficient. Daca sunt curioasa o sa intru sa citesc, daca nu, mesaje de genul: „ai vazut ce am scris pe blogul meu?” sau „comenteaza si tu pe blogul meu!” nu imi vor face mai simpatica persoana voastra, dimpotriva. Daca nu va injur la voi in sectiunea de comentarii nu e pentru ca nu-mi vine, ci pentru ca sunt civilizata si ma abtin.

Daca ati inteles acest mesaj astept sa citesc pe blogurile voastre un post despre cum se fura, domnnule, cu tupeu, idei in blogosfera. Si sa dati si o leapsa cu tema asta, ca sa aflam ce parere au si altii despre ideea voastra originala, da?!

Atat!

Etichete: , , ,

13 comentarii la “Idei putine si fixe” Subscribe

  1. Gilbert 19/01/2010 at 19:27 #

    Eu zic ca trebuie să te resemnezi. Nu eşti nici prima şi nici ultima. Şi nu va fi nici prima şi nici ultima oară. Şi nici cale de ieşire nu ai (nu vorbesc despre teorie).

    Spaţiul web e al tuturor şi al nimănui.

    • Dollo 19/01/2010 at 22:46 #

      Da, dar tupeul e numai al unora;)

  2. Aristocle 19/01/2010 at 22:57 #

    Un caz. Un ziar local, un ziarist care scrie în el şi, după un timp, pleacă la un alt ziar local. Cine vine în locul lui, din lene şi pentru că trebuia să dea câteva articole în avans, fură nişte materiale din arhivă, aparţinând primului ziarist, şi schimbă doar semnătura. Plagiat clar. Proces în instanţă, al doilea ziarist condamnat la amendă. Într-o săptămână îşi căuta de lucru. Vinovat a fost, bineînţeles, şi redactorul-şef, care nu a băgat de seamă. Ăsta nu a păţit însă nimic.

    • Dollo 19/01/2010 at 23:20 #

      Da, in presa se practica des si copy/paste de pasaje intregi dupa articole ale altora, de la alte ziare. Din pacate exista o delasare si aici, chiar daca afli, de regula lucrurile se transeaza prin avertismente amicale intre autor si seful copiatorului – asa am facut eu cand mi-a copiat ceva unul de la Adevarul. N-am facut scandal, pentru ca il stiam si pe copiator, si pe sefii lui, asa ca le-am scris un email ca sa le bat obrazul. Ala a fost sanctionat. Cine trebuie sa faca mai mult e avocatul ziarului, pentru ca ziarul detine si drepturile de autor pentru "operele" scrise de angajatii lui. Dar ziarele sunt destul de neglijente la capitolul asta. Asa ca traim intr-o "comuniune" de idei fortata de comoditate.

  3. andix 19/01/2010 at 23:36 #

    TVR arhiveaza. poti sa mergi pana undeva sus si sa faci scandal pe tema asta. ai dovada, o au si ei. si acum, o vreme, o are si CNA-ul care arhiveaza si ei (cica) totul pe o perioada relativ scurta.

    daca iti arde sa te bagi in laturi. unde, evident, risti sa te manance porcii.

    • Dollo 19/01/2010 at 23:45 #

      Hei, bine ai revenit! Te tot cautam pe blog la tine si te credeam ingropat in "rahatul alb" Canadian 🙂 Nu vreau sa ma manance porcii, raman la ideea fatalista ca la un moment dat va veni scadenta.

  4. Aristocle 19/01/2010 at 23:46 #

    În cazul relatat de mine persoanei respective i s-a bătut obrazul iniţial şi lucrurile ar fi rămas aici, la un cerut de scuze, eventual. În schimb, vinovatul a făcut scandal şi, cu mult tupeu, a cerut să nu mai fie deranjat pentru toate nimicurile. Plângerea penală a venit apoi de la sine…

  5. Oana B. 20/01/2010 at 01:06 #

    Hehe, e banoasa si sanatoasa si fara dureri de cap metoda copy/paste si rareori se lasa cu sanctiuni. Mi s-a intamplat si mie. Cel mai recent, saptamana trecuta, cu Special Gold, drogul legal (nu, nu am pretentia ca eu l-am descoperit, recunosc ca situatia ne-a fost relatata de un specialist in domeniu, care lucreaza cu persoane dependente; eu doar am inceput sa scriu pe aceasta tema). In seara zilei in care a aparut articolul in ziar, colegii de la TVR au dezbatut pe larg problema. Cum? Cum ziceai si tu: citind din ziar frazele scrise de mine. A doua zi, colegii de la Realitatea si de la PRO au vazut potentialul subiectului, au trimis camerele pe teren, dar au tras cu ochii tot la ziar, de unde au mai citit cate ceva. Mai tare e ca politia a iesit la inaintare sa spuna ca ofiterii lor au prelevat substanta, in conditiile in care eu am cumparat-o si le-am dus-o la analiza, si am facut proces verbal de predare a unei probe, iar ei au recunoscut ca au aflat de la noi de „Special” 🙂 Cat despre sanctiuni, tu stii exact care a fost reactia cand un ziar local – chiar din orasul meu natal, a publicat articolul nostru, cu pasajele schimbate intre ele. Tipa care a semnat, si care in prealabil m-a sunat (iar eu am rugat-o sa citeze ziarul), a fost si premiata pentru minunata deschidere de ziar cu povestea mosului care tinea un jurnal de mai bine de 40 de ani (mos de la bunica din sat 🙂 ). Seful ziarului din Barlad si-a recunoscut vina la telefon. Dar atat, ca doar „la noi stiti cum e, nu facem procese pe subiecte furate”. Una peste alta, avem o viata minunata, si niste oameni, care ne apreciaza 🙂

  6. Oana B. 20/01/2010 at 01:08 #

    *si niste oameni minunati, care ne apreciaza (ca sa nu zici ca am pus virgula aiurea) 🙂

    • Dollo 20/01/2010 at 01:16 #

      🙂 dap, cam asta e consolarea, ca suntem apreciate 😉 Suntem bune, mah! 😛

  7. cris 20/01/2010 at 02:19 #

    ce povestesti tu, e chiar pe fatza, adica te atentioneaza sa citesti ce-au scris dupa un copy/paste de la tine??!!!

    e tare, pe bune!

    e nesimtire, doar daca nu cumva ….uite ce mi s-a intamplat mie acu cateva zile: sunt destul de prospatura in blogosfera si tot hop-tzop-hop-tzop sa vad ce mai zice unu si altu am dat de o tipa, care a scris de parca mi-ar fi smuls mie vorbele din minte si gura. am ramas socata. o sa revin pe proaspatul meu blog cu subiectul asta, da mai incolo, acu e inca nepatat, virgin, pur …. si cand o sa ma bag la subiectu asta, promit s-o citez pe fata asta, da pe buune e de parca m-as autocita. asa ca poate e un pic si "lungime identica de unda".

    si,oricum, vorba ta, tre sa fii mandra esti LIDERA IN GANDIRE, tot poporu' se ia dupa tine, exprimi vointa poporului!!!!

    • Dollo 20/01/2010 at 02:30 #

      🙂 nu, in cazul blogului de care spun e vorba de idee, preluata si mestecata ca si cand ar fi fost a ei/lui, nu e chiar copy/paste ca ma duceam s-o iau de par direct 🙂 De copy/paste sa fac vinovati ziaristii, colegii mei de breasla. Ceea ce poate e si mai grav dat fiind ca ei primesc bani ca sa faca o meserie pe care o fura, si informeaza publicul mai larg decat al unui blog, folosind o informatie furata, nemuncita de ei.

  8. Raluca 20/01/2010 at 04:13 #

    Auzi? Dar spune-i si tu numele plagiatorului, macar sa-l/o faci de ras… Precis o sa i se duca buhul mai departe…

    Bine, adevarul e ca sunt si curioasa sa stiu cine a facut asta… 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.