Popa 2 în 1: conduce dricul și ține slujba

Pe tot drumul, de la casa mortului până la groapă, popa a vorbit aproape non-stop la telefon. În urma dricului sătenii comentau amuzați că „părintele ia deja alte comenzi prin telefon”.

A zi am fost în satul natal al mamei, la înmormântarea unui văr de-al ei. Știam deja din 2010 că popa de acolo și-a făcut firmă de pompe funebre și a acaparat practic toată gama de servicii de profil din câteva sate, dar azi l-am văzut în acțiune. Tipul conduce dricul (cu numere străine, că e prea vechi ca să fie înmatriculat în România), se oprește la intersecții ca să cânte la capul mortului, ține slujbele la biserică și cimitir, iar la final încasează banii pentru ambele job-uri (câte 150 de ron pe operațiune).

În week-end vă povestesc pe larg cum e viața și moartea la țară, într-un sat care tocmai a virat-o spre stânga la alegerile din vară, după ce a avut primar de dreapta trei mandate. Pe motiv că „ăla a furat destul, am ales unul acum care are deja de toate, poate o fura mai puțin.”

Etichete: , , ,

10 comentarii la “Popa 2 în 1: conduce dricul și ține slujba” Subscribe

  1. ileana 08/12/2012 at 00:24 #

    Si eu am participat la o inmormantare la inceputul saptamanii. Popa al nostru a fost foarte sever. Mai-mai sa ne puna la colt daca indrazneam sa fasaim p-acolo. Statea lumea smerita de durere si de frica popii.
    Daca ar fi sunat vreun mobil, cred ca zburam cu raposat cu tot din biserica.

  2. alex 08/12/2012 at 00:43 #

    Sincer nu văd problema. Normal că ia banii pe amândouă serviciile (condus dricul, respectiv voodoo la intersecție) din moment ce le prestează pe amândouă. Mai degrabă l-aș felicita pentru inițiativă.

    • Adrian 10/12/2012 at 12:05 #

      De acord cu alex, nici eu nu vad care-i problema, popa trebuie felicitat, mai putin pentru vorbitul la telefon insa poate are legatura directa cu Ăl-de-Sus, pune o pila buna acolo caz in care merita iertat.

  3. Tudor 08/12/2012 at 01:26 #

    Dubios cum de observa imbogatirea alesilor locali dar faptul ca popa suge bani ca o caracatita, nu 🙂

    • Dollo 08/12/2012 at 09:58 #

      Păi se observă și îmbogățirea popii, dar spre deosebire de primar pe ăla nu au cum să-l schimbe, că nu-l aleg ei, și nici nu pot să renunțe la „credința strămoșească”.

  4. Sonia B 08/12/2012 at 11:17 #

    Astă vară ,la Galați am asistat la o înmormântare și până nu s-au plătit cotizațiile de pe nu știu câtă vreme nu se ocupau de slujbă….

  5. skrum 09/12/2012 at 21:24 #

    Şi-a descoperit adevărata vocaţie de… antreprenor. Şi a mai descoperit că vocaţia merge mână în mână cu preoţia… E tot legat de moarte… logic!

    Nu ştiu de ce nu angajează un şofer… cred ca îi e frică să nu-i zgârâie dricu’…

  6. Ramona 10/12/2012 at 12:44 #

    Cred ca dau la seminar examen la antreprenoriat, altfel nu-i accepta:) E un fel de MLM…

  7. Tasepenet 10/12/2012 at 17:01 #

    Asta nu-i nimic. Incercati sa mergeti la o inmormantare (ma rog, parlire intru Domnul) la crematoriul din Bucuresti, sa vedeti ce inseamna acolo monopol pe servicii funerare (de la scobit in nasul mortului pana la oferirea de sicrie frumos impodobite – destinate, evident, perpelirii, da’, deh – nu se face sa prajesti omul ca pe berbec, la buca goala).
    Acum niste anisori, in prezenta (absenta) unui unchi gasit de vecini in casa (dupa miros si niste saptamani de la trecerea spre Nirvana), un cucernic de la crematoriu a oficiat o slujbulita la hei-rup si dai-dai, care a luat vreo cinci minute din timpul rudelor inlacrimate (neinlacrimate). In viata mea nu mi-as fi inchipuit ca sa bagi unchiul la frigare dureaza mai putin decat sa bagi puiul la cuptor (eu il fac cu mai multe mirodenii si de-aia dureaza ceva mai mult – pe pui, nu pe unchi).
    Faza cea mai tare a fost oferita tot de parinte, care a reusit ca din cinci minute sa faca trei de cantari efective: periodic, se intrerupea din petitia catre Patron ca al raposat sa fie primit etc. pentru a raspunde la un Nokia cu cea mai stridenta sonerie pe care am auzit-o ever (si langa mine e un spital, care primeste ambulante, care ofera un etalon pentru harmalaie).
    Chiar daca nu-l mai vazusem pe proaspatul (ma rog, fezandatul) decedat de ceva vreme (si nici nu l-am mai vazut, dat fiind ca era la sac precum cartofii), stau si ma intreb catora dintre noi ne-ar placea sa trecem in nefiinta cu o astfel de expediere realizata parca de impiegatul din triaj (si, in plus, cati o sa-i punem pile lu’ domnu’ parinte la loc cu caldura dupa toata mascarada)…
    Am zis!

  8. Tasepenet 10/12/2012 at 17:08 #

    O alta chestie: incrcati careva sa va bagati apartinatorii la loc cu verdeata in cimitirul Pantelimon II (langa nu stiu ce fabrica de bere – care presupun ca dispune de o apa cu reale proprietati benefice pentru sanatate dat fiind continutul masiv de minerale din sol) si spuneti-mi daca preacucernicul a venit pana langa locul de veci sau s-a oprit pe aleea principala, mai fara noroi decat proximitatea „garsonierei” respective, unde sa-i traga o cantare de-a futu-i ma-sa si sa dispara in treaba lui.
    Si sa nu-mi cereti sa va spun care a fost varianta experimentata de mine, ca nu va dau indicii!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.