Șalău, rasol, nasol ;)

Rețetă de șalău rasol, cu legume, usturoi și hrean. De post :)

P entru că anumiți cititori, se știu ei care, simt un gol în stomac când trece sâmbăta și nu apare ceva de mâncare pe blog, iaca, mă conformez și public, deși nu voiam să vă fac neapărat poftă. Și pentru că mama ține post, iar azi am fost la ea, am făcut împreună trei șalăi rasol, cu legume, usturoi și hrean.

Pentru că n-am făcut poza decât la final, vă zic așa  pe nevăzute cum trebuie procedat:

– fierbeți legumele înainte – noi am avut cartofi, morcovi, fasole galbenă păstăi (congelată), dar puteți folosi ce vă convine;

– scoateți legumele pe un platou și băgați peștii curățați în aceeași apă rămasă de la legume, și fierbeți-l câtea minute (peștele s-a fiert repede, mai ales că erau mici cei trei șalăi):

– scoateți și peștele, lăsați-l puțin să se răcească, apoi beliți-l de piele și alegeți oasele, astfel încât să puneți bucățile de pește gata curățat și fără oase deasupra patului de legume;

– faceți o cremă de usturoi (frecat cu ulei, sare și un pic de oțet) în care adăugați și puțin hrean ras, stins tot cu oțet, și turnați peste această cremă o parte din zeama rămasă de la fiert legume+ pește;

– sosul astfel rezultat îl turnați peste platoul cu legume și pește.

– piper, pătrunjel tocat și sare (numai dacă țineți neapărat la sare, deși nu e nevoie pentru că usturoiul și hreanul dau tot gustul).

A ieșit ce vedeți în poză. O minunăție! Sănătos și foarte simplu de făcut. Și mâine se mai mănâncă pește, cică 😉

Și se votează, desigur. Deci mâncați pește, ca să vă lucească mintea în cabina de vot!

Etichete: , , ,

5 comentarii la “Șalău, rasol, nasol ;)” Subscribe

  1. stefan 08/12/2012 at 21:14 #

    Salaul nu are oase…. aia de maine au toti!

    • Dollo 08/12/2012 at 21:28 #

      are șira spinării 😉

      • Violeta 09/12/2012 at 01:01 #

        Multi dintre aia de maine nu prea au, din pacate 😉

  2. Adrian 10/12/2012 at 12:01 #

    Deci lasa-ma frate in pace…nu-ti faci tu bine Dollo sa-ti deschizi un restaurant (cu maica-ta chef, desigur)?

  3. Tasepenet 10/12/2012 at 17:17 #

    Deci, pe aceasta cale as vrea, deci, sa mentionez ca nu-mi plac pestele (deci).
    Incercati mai bine niste piept de pui taiat cubulete, cu mirodenii puse fiecare cum il taie dovleacul (nu-mi place nici dovleacul), varat la punga si imbaiat in vin (ca sa nu-si dea seama ce-l paste) si infipt in cuptor.
    Pisoiul meu sta in coada dupa asa ceva (sau poate dupa vinul din compozitie – nu stiu sigur).

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.