P entru că în ultima vreme am fost implicată în proiectul „Turnul de apă și artă din Pantelimon”, am fost „nevoită” să-i cunosc pe câțiva dintre artiștii care au concurat pentru pictura de pe turn. Și așa, aflând cu ce se ocupă unii dintre ei, mi-am dat seama ce resursă minunată de cadouri sunt ei, deși în comerțul nostru capitalist se promovează prostește chinezismele.
Așadar, de vreme ce tot n-am anul ăsta buget pentru cadouri, zic să vă dau vouă sugestii, în caz că sunteți în căutare de ceva special, ce nu poate fi verificat după codul de bare în mall 😉
Cubo-îngerași pentru diavolițe
Ileana Oancea e sculptoriță. Puteți citi povestea ei aici. Printre operele ei de succes s-au numărat picioarele pe care le-a expus în fața Muzeului de Istorie din București, și care s-au furat toate înainte ca expoziția să se fi terminat. Dar ceea ce mi-a plăcut mie mai mult și mai mult de la ea au fost cubo-îngerașii, niște „bibelouri” din lemn cu piciorușe, mânuțe sau aripioare aurite. După cum vedeți în poză arată foarte haios și – cred eu – sunt tocmai bune de oferit unor diavolițe de prietene, cărora nu știi ce să le iei pentru că „au de toate”.
Un cubo-îngeraș costă în jur de 120 de ron, în funcție de „dotări”. Pot fi comandați direct de la mama lor: ileana.oancea@yahoo.com sau 0723.121.416
Pisicile „artistocrate”
Carmen Nistor a învățat meșteșugul legătoriei în piele de la bunicul ei, care face meseria asta de când România era condusă de rege. Povestea lui Carmen și a bunicului e tocmai bună de spus la gura focului, pe vremea asta, așa că v-o recomand. Dar în afară de mici agende cu pisici sau albume foto legate artistic în piele, Carmen caligrafiază măiastru felicitări cu citate la fel de bătrâne ca și literele din manuscrisele vechi sau desenează felicitări cu … pisici. Normal, pentru că e posesoare de trei mâțe „artistocrate” 🙂
Manufacturile lui Carmen costă de la 10 ron în sus (felicitările) și ajung la 25 de euro sau mai mult carnetele sau casetele de bijuterii legate în piele, în funcție de complexitatea lor. Carmen poate fi contactată la art@carmennistor.com sau 0744.440.032
Bijuterii româno-portugheze
Dacă vă bate la cap să-i dați un inel, și nu aveți bani de un diamant în cont, aruncați o privire pe bijuteriile Clarisei Lima. Eu, care nu sunt mare amatoare de bijuterii, m-am amorezat de câteva modele de acolo. Nu de bijuterii în sine, ci de vitalitatea pe care ele o transmit.
Clarisa e româncă, dar măritată în Portugalia, singurul loc din lumea asta în care m-aș mai mărita și eu de vreo câteva ori 🙂 Am auzit de ea prima dată când am citit „Cimitirul de piane”, la club, carte pe care ea a tradus-o în română.
Între traduceri și viața de portugheză adoptivă, Clarisa își omoară timpul cu bijuterii din lemn, piatră sau alte materiale care poartă în ele soarele din Algarve, nisipul și apa oceanului. Prețurile și modalitatea de a comanda bijuterii de la Clarisa găsiți la ea pe site.
***
Pe cuvânt de bloggerizdă
Această postare nu este una comercială, deși pare, dar nu am luat bani de la artiștii cu pricina ca să-i promovez. Nu-și permit ei să mă plătească pentru că sunt la fel de freelanceri ca și mine. O fac pentru că mie chiar mi-au plăcut lucrurile făcute de ei și pentru că mi-ar plăcea ca oamenii să nu mai dea buzna în mall-uri ca să cumpere cadouri, ci să le ofere prietenilor lor unicate, în care niște oameni sensibili au pus parte din sufletul lor ca să le facă.
P.S. În caz că vreți să știți cum să mă ajutați să am totuși un buget pentru cadouri anul ăsta, observați, vă rog, că am adăugat de ceva timp pe site un „buton de like-uri în euro”. Chiar aici în dreapta 🙂 Cine are cont de Pay Pal știe cum să procedeze. Cine nu, trebuie să afle că nu doare dacă-și face unul. Nu costă și nu durează. Dacă nici voi nu aveți buget pentru cadouri anul ăsta, nu disperați, butonul meu de like-uri în euro va fi acolo permanent 🙂
of. nici eu n-am buget de cadouri anul asta. sau cel putin nu atat de mare sa viseze la minunatiile astea.
dar, dar, ……..daca vreodata te vezi fata-n fata cu clarisa lima, vreau si eu un autograf de-al ei, pe exemplarul meu din „cimitirul de piane”. te rog ffffffffffff frumos si pe tine si pe ea.
sper ca aceasta rugaminte sa nu fie considerata drept tupeu porcesc.
in caz ca nu glumesti, cu placere! :)))))
Ady a fost cea care a propus cartea la club, așa că merită cu prisosință un autograf 🙂
aaaaaaaaa ok! 🙂
Dollo, frumoasa surpriza mi-ai facut!!!! Cine stie, poate intr-o buna zi am sa te convertesc la purtat bijuuri colorate 😉 nu ai fi prima 🙂 eu mai astept si… mai sper!
Ady, sunt aici! sa inteles ca ti-a placut traducerea? cartea? se vede ca eram indragostita pana in varful urechilor de stilul lui Peixoto? 🙂 si inca mai sunt 😉 incearca si Nici o privire! 🙂
bine inteles ca nu glumesc. nu glumesc niciodata cand e vorba de carti.
mie, in general, nu prea mi-a placut literatura romana (si in continuare nu ma pasioneaza), asa ca vreo 70-80% din ce am citit se datoreaza traducatorilor. ale caror nume le stim foarte putini dintre noi atunci cand spunem ca ne-a placut la nebunie o carte.
nu pot sa spun ca mi-a placut cartea. este trista, situatia pare fara speranta si nici macar la club n-am reusit sa raspundem la intrebarea cate generatii, care francisco, care marta, care….. dar mi-a placut stilul/fraza in care scrie. si nu poti niciodata sa spui ca ti-a placut stilul/fraza unui scriitor a carui limba nu o cunosti daca nu ar fi vorba de o traducere dementiala.
daca nu se supara dollo, pun in link catre un comentariu al meu, cu privire la traducatori.
http://www.culinar.ro/forum/continut-pagina/8101/Carte-buna/pagina/1100/ (in josul paginii)
http://www.culinar.ro/forum/continut-pagina/8101/Carte-buna/pagina/1160/ (pe la mijloc)
ps. cand, unde, cum?
Ady, impartasesc parerea ta cu privire la traducatori. sunt si eu o cititoare 🙂 si sa stii ca merita toata osteneala si plata necorespunzatoare, ca sa poti auzi, macar de la o singura persoana, ca ai facut o treaba buna si ca i-a placut stilul autorului respectiv. satisfactia e imensa!!!
eu stau in Portocalia… nu vad cum ne-am putea intalni, daca nu esti si tu pe aici 🙂 am sa vin anul viitor in Romania, in vizita.
si… iti multumesc! 🙂
multumesc Dollo! un an nou cat mai bun si tie si un buget cat mai mare:)))
Cat sunt de frumoase! Din pacate tocmai ce am facut saltul de la corporatie catre… nici eu nu stiu… asa ca am buget 0 pentru cadouri. Dar le voi recomanda!
Nu va suparati, da’ ingerasii par cam sinistruti… Mi-aduc aminte de bancul ala cu plodul in cuptorul de microunde…
Pe de alta parte, nu pot fi obiectiv, pentru ca mie mi-e teama de multe. De clovni. De papusile cu ochii aia reci si cu zambetele de psihopati. De balerinele din portelan care-si schimba pozitia cand nu te uiti la ele. De pestii de cristal de pe televizor care, cand nu esti atent, ti-au si inghitit televizorul si cutia de la cablu (pe care tot tu trebuie sa o platesti).
Serios: multumim pentru sugestii. Cred ca o sa iau legatura cu numita Carmen pentru a vedea daca serviciul manufactuier nu poate fi extins si in domeniul unei mape/traiste din piele destinate unei tinere absolvente de doctorat.
Altceva: da’ de alegeri cand scrii?
O să scriu ceva despre alegeri, dar nu acum, când toată lumea își dă cu bucuriile și dezamăgirile. Eu nu-s niciuna nici alta, prefer să aleg alt unghi, dar pentru el trebuie să mai aștept câteva zile 🙂
Multumim pentru recomandari!
să creșteți mari 🙂