Cum schimbi Codul fiscal pentru toți, dar îți iese doar o scutire de impozit pentru popi

Câțiva parlamentari UDMR și PNL au încercat să micșoreze impozitele pe curțile românilor, dar au fost păcăliți ca la alba neagra de colegi de-ai lor din Parlament și au ajuns să voteze fără să știe numai scutirea de impozit a caselor parohiale.

casa-popeii-smeeni

În martie 2016, un grup de senatori și deputați UDMR a încercat să schimbe Codul fiscal, propunând câteva măsuri de stimulare a donațiilor și sponsorizărilor, o reducere a impozitului pe terenul din curtea gospodăriilor de la țară și alte câteva modificări în esență de bine. Concret, în expunerea lor de motive, parlamentarii UDMR cereau următoarele:

  • impozitarea terenului de pe lângă casă ca teren agricol nu ca teren construibil, pentru că în special la țară oamenii își folosesc curțile caselor pentru grădină și agricultura de subzistență;
  • scutirile de impozit pe locuințe, aprobate pentru familiile aflate într-o nevoie, să se facă începând cu luna următoare aprobării în consiliul local, nu cu anul următor;
  • în cazul persoanelor care lucrează de acasă și prestează profesii liberale, impozitul pe casa în care locuiesc și lucrează să fie calculat ca pentru orice imobil cu destinație rezidențială, nu ca pentru imobile de firme cum e în actualul Cod fiscal;
  • dublarea de la 5 la 10% a cotei deduse din impozit pentru sumele donate în scop de mecenat sau sponsorizare;
  • cota de 2% din impozitul pe venit, pe care persoanele fizice o pot direcționa anual către o asociație sau cult să poată fi dublată la 4% dacă merge spre un prestator privat de servicii sociale;
  • impozit de 3% calculat numai la diferența dintre valoarea de achiziție a unui imobil și valoarea cu care e vândut, în cazul transferului de proprietate;
  • reducerea TVA la 9% pentru servicii de apă, canalizare, salubritate, gaze și energie electrică

Guvernul Cioloș s-a opus

Forma legii, adoptată de Senat în septembrie 2016 a reflectat toate aceste propuneri ale inițiatorilor și chiar mai mult decât atât, deși guvernul (Cioloș la acea vreme) s-a opus acestor modificări în principal din cauză că ele ar fi dus la o diminuare a veniturilor la buget. Desigur, la unele modificări obiecția a fost că direcționarea a 4% din impozitul pe venit numai către acele organizații care prestează servicii sociale ar duce la inechități, că legiuitorul a prevăzut aceste donații către orice organizație sau cult, nu numai către alea care fac ceva gen 😉 Punctul de vedere al guvernului avea dreptatea lui pe alocuri, totuși asta nu înseamnă că propunerile din lege nu erau și ele bune.

Proiectul a ajuns în Camera Deputaților, unde după ce a trecut prin toate comisiile de specialitate s-a făcut anul 2017 și a trebuit să ceară un alt raport de la guvernul Grindeanu de data asta. Nici acest guvern nu a fost de acord cu măsurile propuse în lege, fără să mai argumenteze de ce, ca Cioloș. Neoficial am înțeles că pe linie de partid s-a trasat sarcină că nu se mai acceptă nicio modificare în Parlament care ar avea ca impact vreo reducere a veniturilor la buget. Surprinzător, deci, că proiectul a primit un aviz favorabil taman de la Comisia de buget finanțe bănci, a Camerei Deputaților, așa că a fost supus aprobării în plen.

Cum te fac coledgii să votezi fără să știi ce, chiar și când asta înseamnă că-ți respingi de fapt propriile propuneri

Aici a intervenit măgăria. Raportul favorabil de la Comisia de buget finanțe avea un clenci. „Comisia propune adoptarea proiectului cu următoarele amendamente:” Amendamentele însemnau că toate articolele proiectului erau eliminate, iar în locul lor era pus un singur articol, al comisiei, formulat, culmea, tot de un deputat UDMR, Erdei Dolóczki István. Acesta introducea pe lista scutirilor de impozit deja existente în Codul fiscal și casele parohiale. Atât. În rest tot proiectul era de fapt respins.

Recapitulând: Comisia de buget finanțe din Camera Deputaților, în loc să spună că respinge proiectul în întregime, așa cum de fapt a făcut, a spus că îl susține, dar cu amendamente. A șters de fapt tot proiectul și a formulat (deputatul UDMR) un singur articol, în care a spus că toate casele parohiale sunt scutite de impozit. 

Veți spune că a observat totuși cineva când s-a votat în plen legea. Nu. Nu numai că nu a observat nimeni (mă întreb dacă deputatul UDMR din Comisia de buget le-o fi spus colegilor săi că a făcut acel troc: tot proiectul pentru casele parohiale), dar de la tribuna Camerei, când i-a venit rândul proiectului să fie votat, au vorbit doi reprezentanți ai Comisiei buget finanțe, care, nu-i așa, susțineau proiectul (stenograma). Deputații Dan Leoreanu (PNL) și Iuliu Nosa (PSD), reprezentanți ai Comisiei de buget finanțe, au prezentat binefacerile propuse de proiect, ca și când ele încă ar mai fi fost acolo, apoi au rostit cuvintele magice:

În urma examinării şi a opiniilor exprimate, deputaţii prezenţi la lucrări au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor raportul de adoptare a proiectului de lege, cu amendamentele prezentate în anexă. 

Iar deputații au votat în unanimitate, toți 239, de la toate partidele, bazându-se probabil pe buna credință a celor doi de la tribună, care le-au spus că deși Guvernul și alte comisii au dat avize negative, Comisia bănci finanțe e de acord și susține. Nu s-a mai uitat nimeni în anexă ca să vadă că nu votează decât o scutire de impozite pentru casele parohiale, adică încă o scutire pentru culte. Culmea ironiei e că au votat pentru chiar și inițiatorii legii, parlamentarii UDMR. Deputații au fost păcăliți ca la alba neagra de colegii lor din Comisie.

Forma finală a legii ieșită din creuzetul celui dintâi for al naținuii este asta. Pe care președintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, a promulgat-o în data de 18 mai 2017. Toată cronologia tărășeniei e aici.

Impozitarea bătăturii românului mai are o șansă cu liberalii 

Episodul 2 al încercării de a diminua impozitul pe bătătura românului se împiedică de o chestiune și mai ridicolă. În aceeași perioadă (18 mai 2017), coincidență sau nu, la pixul președintelui ajunge o altă lege ce viza modificarea Codului fiscal, tot în chestiunea impozitării curții din jurul casei. De data asta inițiativa au avut-o niște parlamentari PNL cândva în toamna lui 2016, și s-au limitat strict la acest articol cu terenul din jurul casei, nu au avut ambiții mai mari, ca UDMR-ul. Legea a primit aviz pozitiv și de la Guvernul Cioloș, și ulterior de la Grindeanu. (Toată cronologia aici) Deși s-a spus că această modificare ar afecta bugetele localităților, în realitate nu a făcut nimeni vreun calcul de impact bugetar al impozitării bătăturilor ca teren agricol în loc de teren construibil, că pe Guvern îl doare mai tare bugetul național decât micile bugete ale orașelor și comunelor, la care se duc banii din impozitele pe clădiri și terenuri.

Când primește legea la promulgare, însă, trecută intactă ca prin minune de furcile caudine ale parlamentului, președintele Iohannis decide să ceară totuși reexaminarea legii, pentru că ea nu spune clar de când intră în vigoare, mai ales că schimbarea modului de calcul a impozitului pe curtea omului ar afecta veniturile localităților, zice și argumentația președinției. Acum legea a revenit în Parlament, sunt curioasă ce se mai alege de ea.

În concluzie, deși și UDMR și PNL au avut bună intenție, au încercat, prin două legi diferite, să ajute oamenii să plătească mai puțin impozit pe budele din fundul curților și pe terenul de pe urma căruia își cresc și copiii de la oraș, nu le-a ieșit în final decât scutirea totală de impozit pe casă și teren a popilor, care oricum nu trăiesc din ce le crește prin grădină, ci cel mult tot din ce le aduce câte o babă la spovedanie. A fost încă un cadou făcut BOR, că ea are case parohiale în fiecare sat, cadou de care acum nu se mai poate dezice niciun parlamentar care se respectă, nu? Ce s-a votat, din greșeală, cu intenție, nu contează, să fie primit, Doamne ajută!

Deși sunt convinsă că nu se petrece pentru prima dată în Parlamentul României, exemplul ăsta îmi pare totuși emblematic pentru cât de disfuncțională, cronofagă și ineficientă este instituția. Tot aparatul ăsta uriaș de lucru, două camere legislative, comitete și comisii, oameni care au făcut rapoarte și avize favorabile sau ne, au muncit (pe bani) timp de un an de zile la două legi care deși inițial erau bune, în final s-au concretizat într-un spârc inutil. Faptul că acum a ieșit doar o chestie relativ neînsemnată – numai BOR are vreo 15.000 de preoți, deci în total cultele nu pot ajunge probabil nici la 20.000 de astfel de casa parohiale – nu scuză cu nimic situația. Dacă, Doamne ferește, în locul scutirii de impozit a caselor parohiale parlamentarii ar fi votat orbește să-și diminueze propriile salarii și pensiile la jumătate?

*În poză este casa fostului preot din Smeeni, județul Buzău, despre care am scris aici.

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

5 comentarii la “Cum schimbi Codul fiscal pentru toți, dar îți iese doar o scutire de impozit pentru popi” Subscribe

  1. mihai 26/05/2017 at 16:45 #

    Asta pentru că nimeni nu își asumă ownershipul proiectelor de legi.

    Să ne aducem aminte de răposatul Constantin Ticu Dumitrescu și Legea Lustrației propusă de el începând cu 1994, și care s-a adoptat în mare silă în 1999 fără lustrație. Îmi aduc aminte cum ruga presa de atunci să nu-i mai zică „Legea Ticu”, că fără lustrație nu-și mai arogă paternitatea ei.

    Dumnezeu să-l ierte!

    • mihai 26/05/2017 at 16:48 #

      Scuze, cuvântul potrivit este revendică, nu arogă.

    • Daniel 08/06/2017 at 18:22 #

      „Ownershipul”…?!? :)))
      Maxim, frateee !!!

  2. Stelian 27/05/2017 at 02:42 #

    „Dacă, Doamne ferește, în locul scutirii de impozit a caselor parohiale parlamentarii ar fi votat orbește să-și diminueze propriile salarii și pensiile la jumătate?”

    Niciodata…
    Stiu bine ce voteaza, dar pentru orice eventualitate in fiecare lege exista un articol ce poate anula legea. El suna in general cam asa: normele de aplicare ale acestei legi vor fi elaborate de ministerul… in termen de….
    Drept pentru care se elaboreaza norme ce din start, daca e ceva ce nu convine in lege se schimba prin norme. Normele sunt aprobate prin hotarire de guvern. Apoi imediat apare o OUG ce modifica legea in baza normelor de aplicare. Si apoi continua seria de OUG ce modifica ba normele, ba legea, in asa fel incit nu mai stii ce s-a votat.

  3. H. 27/05/2017 at 02:46 #

    Apăi, ușor-ușor, o să ajungem să votăm cu UDMR (exemplul de față arată că ei ne reprezintă mai bine interesele!).
    ”Impozitarea bătăturii românului mai are o șansă cu liberalii” – ce-am rîs la asta, cel mai bun banc de astăzi!
    Newsflash: PNL a murit în 5 februarie 2011! Ăștia de azi sunt zombie, din TOATE punctele de vedere!!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.